Colegul De Bancă

20

Yuko pov
Nu pot să cred că părinții mei au făcut asta.Mă doare!Mă doare faptul că nu mă acceptă.Mă doare cele spuse de ei.Mă doare foarte tare că acele cuvinte au venit de la părinții mei eu care credeam că mă înțeleg şi mă susțin dar se pare că m-am înşelat amarnic..Eu stau în brațele lui Niko care mă mângâie pe spate ca să mă liniştesc.Lacrimile mele au "inundat" pieptul lui Niko.Oare ce se v-a întâmpla acum cu mine?Unde voi sta?Cum voi trăii?Habar n-am..
-Yuko eşti mai bine?Mă întreabă îngrijorat Niko
-Da..spun eu printre suspine
-Stai că îți aduc un pahar cu apă.Tu fă-te comod în pat
-*dau afirmativ din cap*
-Uite,aici apa.
-Mulțumesc mult!Te iubesc foarte mult!
-Şi eu te iubesc nespus de mult!
-Iubire părinții tăi unde sunt?
-Vrei să spui ai noştrii.
-C-Cum adică?
-Păi de azi sunt şi părinții tăi!Nu dejeaba mama a spus să-i spui "mamā"!Spune el şi îmi dă un pupic pe năsucul meu.
-Mă faci să roşesc!Spun eu acoperindu-mi capul cu plapuma.
-Eşti drăguț când roşeşti!Eşti drăguț şi când eşti supărat.Mai bine spus tu eşti drăguț mere!Îmi scot capul cu fața mea roşie şi îi dau un srut scurt pe buze.Am auzit bătăi uşoare în uşă şi intră părinții lui pe uşă cu nişte cutii destuli de mari.
-Mamă,ce se petrece aici?Întreabă Niko luându-ma de mână
-Păi felicitări fiule!Spune Devon fericit
-Pentru ce?Întreb eu confuz
-De azi vei locuii aici şi eşti un membru al familiei noastre!Camera ta vrei să fie separată sau tot în asta vrei să stai?
-Cum doriți dumneavoastră!Spun eu politicos
-Cum ar fi să-ți facem o cameră separat unde să îţi ţii lucrurile şi unde vrei să dormi e alegerea ta!
-Mulțumesc!Dar ar fi prea mare deranjul pentru o cameră!
-Zi că glumeşti dragule!Spune mama lui puțin încruntată.
-Iubire avem o casă imensă!Avem multe camere libere amenajate una chiar lângă camera mea acolo va fi camera ta şi dacă vei vrea poți dormi cu mine!
-Vă mulțumesc pentru tot!Spun eu cu lacrimi în ochi,Niko luându-mă în brațe ca să mă liniştească.
-Niko ajută-l pe Yuko ca să-şi pună lucrurile în camera lui şi după ce ziceți să mergem în oraş la un reastaurant pentru a sărbătorii relația voastră cât şi mutarea lui Yuko la noi?
-Sună bine!Spune Niko eu tot în brațele lui fiind.
-Atunci hai puneți-vă la treabă!
Am dus cutiile în viitoarea mea cameră şi aşezăm hainele în dulap,cărțile,caietele şi dosarele în sertarele bioului.Se pare că mi-au adus şi ursuleții din pluş(acum să nu credeți că eu mă joc cu ele dar le am de la vârsta de 10 şi da..)După vreo oră terminăm cu totul şi ne facem câte un duş,şi ne căutăm hainele pentru a merge la restaurant.Eu îmi iau o pereche de blugi negrii simpli,o cămasă albă şi adidaşi albi,mă dau cu deodorant după cu parfum.Merg în camera lui Niko care purta o cămaşă albă blugi albaştrii simplii şi adidaşi negrii.
-Arăți bine ursuleţ!Spune el,făcându-mă să roşesc.
-Şi..şi tu!
-Acum hai să mergem jos..
-Da..Odată jos doamna Sira purta o rochie roşie,nişte sandale cu puțin toc negre,lănțişorul pe care mereu îl purta mereu şi o poşetă roşie plus machiajul care nu era foarte vizibil şi avea părul lăsat desprins şi ondulat.Domnul Devon avea nişte pantaloni negri mai eleganți,pantogi de gală,o cămaşă albă şi un sacou negru.
-Sunteți gata copii?
-Da!
-Da!
-Dar sacourile cine le poartă?Am uitat complet de ele.
-Ah,da..
-Mulțumim mamă că ne-ai amintit!
-N-aveți pentru ce!Acum haideți la maşină şi la restaurant.Am urcat în maşină şi eu cu Niko ne țineam de mână asta pentru tot drumul.Am ajuns la restaurant,ne-am aşezat ne-am simțit bine dar cel puțin eu eram extenuat.Domnul Devon a plătit şi am pornit spre casă.Eu mi-am luat înapoi pe mine hanoracul lui Niko şi a venit la mine în cameră şi am adormit îmbrațişați ca doi iepuraşi.
_____________________________________
Va urma