Colega de bancă

Capitolul II

Am prezentat proiectul. Habar nu am ce nota am luat, cred că o să aflu mai târziu. Eu cred că m-am descurcat bine, sper doar că și profesoara crede la fel. Sunt curios dacă Nina știe unde avem următoarea oră. Poate ar fi mai bine să îi arăt școala.

-Hei, Nina, ai vrea să îți arăt școala? Sunt sigur că nu știi unde avem acum oră.

-Serios? Merci mult, ar fi foarte drăguț din partea ta.

-Îmi pare rău că am uitat să mă prezint. Sunt Ian, încântat de cunoștință.

-La fel. Mă bucur că te-ai oferit să îmi arăți școala. Azi dimineață am încercat să vorbesc cu niște colegi în speranța că îmi voi face prieteni sau măcar în ziua asta nu o să fiu singură, dar se pare că toți sunt prea ocupați, fie doar nu vor să își piardă timpul cu una ca mine.

-E ok, o să te obișnuiești curând. Sunt sigur că o să cunoști persoane noi destul de repede. Doar încearcă să nu mai fii atât de timidă și poate cineva va dori să comunice cu tine. Dacă ai nevoie de ajutor prin școală doar spune-mi, bine?

-Îți mulțumesc mult, Ian. Apropo, am vrut să te întreb ceva, ce era cu acel băiat care dormea dus pe toată banca?

-Era John, vezi tu, e dependent de jocurile video. E de treabă, dar uneori ajunge să se joace în continuu și uită de realitate. Cel mai probabil s-a jucat toată noaptea și a fost atât de obosit încât a adormit la lecție.

-Wow, dacă are de gând să aibă o carieră legată de jocuri video o să fie foarte bine. O să se poată juca o zi întreagă, iar el doar o să spună că asta e munca lui și nimeni nu o să aibă nimic împotrivă. Acum ce oră avem?

-Istoria o avem împreună, dar următoarea eu am fizica, iar tu sportul. O să îți arăt unde sunt vestiarele și deja o să ne întâlnim după, ce zici?

-Da, îți mulțumesc mult că mă ajuți. Rămân datoare.

-Sigur.

Nina POV.

Ce mă bucur că l-am cunoscut pe Ian, e atât de politicos și receptiv! Am avut mare noroc că s-a oferit să îmi arate școala. Acum mergem spre cabinetul de istorie.

Am mai vorbit despre alte chestii precum: melodia sa preferată e Nice to meet ya de Niall Horan, nu are o culoare preferată, are un frate mai mare vitreg despre care nu vrea să vorbească, dar nici nu am insistat, chiar nu vreau să îl deranjez cu întrebările mele stupide.

Sper totuși că nu îl deranjează compania mea. Nu aș vrea să aud că stă cu mine doar din milă.

Clopoțelul anunță sfârșitul orei de istorie, a fost destul de bine. Profesoara e de treabă. A înțeles că sunt mai retrasă și a fost de acord să răspund la toate întrebările din timpul orei în scris. Cred că profesoara de istorie, doamna Hill e una din preferatele mele, chiar dacă nu am cunoscut și celelalte cadre didactice.

-Ești gata de ora de sport? mă întreabă Ian pe neașteptate, chiar am tresărit puțin. Scuze că te-am speriat.

-Da, sper doar că și celelalte fete o să mă accepte și n-o să mă evite.

-De ce ar face asta? Nu ești un extraterestru, ești o fată drăguță, doar că prea modestă și retrasă.

-Mulțumesc.

Ce minunat e! Cuvintele sale mă fac să mă simt mai sigură. Și în timp ce vorbeam am ajuns la vestiare.

-Eu o să am desenul apoi matematica. Din păcate nu le avem împreună, crezi că o să te descurci?

-Da, mi-ai explicat destul de bine cum să ajung unde am nevoie. Îți mulțumesc că mă ajuți.

-E floare la ureche, nu îmi mai mulțumi atât de des. Ne vedem după aceste ore la cantină, da? Numărul meu îl ai, sună-mă dacă nu mă găsești.

-Bine.

Ok, sper că o să mă descurc la sport. Acum intru în vestiar și îmi las geanta pe scaun. Încep să îmi schimb hainele fără să acord atenție celorlalte fete.