Colega de bancă

Capitolul III

Toate stau și comunică, râd, doar eu stau singură. Vreau să mă apropii de ele să vorbim, dar ce vor crede despre mine? Uite cine s-a gândit să vorbească cu noi, e chiar fata nouă care încă nu și-a dat seama că nimeni nu o vrea aici!! Ce naivă e dacă crede că noi o să vrem să îi fim prietene! Ha-ha-ha!!

-Bună! Ești nouă? mi se adresează una din acele fete.

E atât de frumoasă, are un păr blond scurt, îi ajunge cam până la umeri, are niște ochi căprui, gene lungi și desigur un corp de invidiat. Chiar și prin maioul larg și transparent văd clar că e perfectă. Mă simt ca un gunoi pe lângă ea...

M-am uitat nesigură prin părți, nu văd pe nimeni. Se pare că a vorbit cu mine. Ce să fac?

-Hei, cu tine vorbesc. Nu mai e nimeni pe lângă tine, spune ea zâmbind sincer, emanând căldură și bunătate. Sunt Carolina, încântată de cunoștință! am acceptat să dau mâna cu ea.

-Eu sunt Nina, la fel, am spus eu nesigură. Sper că nu are de gând sa râdă de mine sau ceva.

-Vrei să stai cu mine și prietenele mele? Vom fi bucuroase dacă accepți propunerea mea!

-Ok, doar dacă nu o să fiu o povară pentru voi.

-Nu! De ce crezi asta? Uite, ea e Andrea, spune, indicând spre fata cu parul brunet și ochi verzi. Iar ea e Maia, îmi arată fata cu parul roz și ochii albaștri.

-Bună, sunt Nina, mă bucur vă cunosc. Sper că nu mă holbez la Maia, doar că are un păr de o culoare foarte drăguță și îmi place foarte mult cum arată.

-Salut. Te simți bine? mă întreabă Maia, uitându-se straniu la mine.

-Da, scuze că mă holbez, doar că ești atât de frumoasă. Îmi place mult părul tău!

Cred că acum o să mă evite pentru comportamentul meu. Doamne, de ce trebuie să mă fac mereu de rușine când încerc să vorbesc cu cineva?

-Merci! Și tu ești foarte frumoasă, culoare ochilor tăi e atât de neobișnuită! Sper că o să vrei să petreci timp cu noi. Vrei să îți facem cunoștință cu prietenii noștri după școală? Uite numerele noastre de telefon, dacă nu poți azi, putem să ieșim sâmbătă în oraș cu toții, sunt sigură că o să te distrezi! spune Maia tot discursul în doar câteva secunde. Aș vrea și eu să fiu la fel ca ea...

-Hei, nu o bombarda cu atâtea întrebări pe biata fată! Scuze pentru ea, doar că e foarte vorbăreață.

-E ok, doar că nu prea sunt obișnuită să primesc complimente din partea cuiva.

-N-ai pentru ce, acum haideți la oră! Sunt foarte entuziasmată! Azi o să jucăm badminton și chiar vreau să văd cine o să îndrăznească să mă provoace.

-Siiigur, unica, minunata, impecabila Maia Hill nu poate fi întrecută de nimeni, cu toții știm asta.

-Ai spus Hill? am întrebat eu nesigură. Care sunt șansele ca Maia să fie rudă cu profesoara de istorie? Sper totuși să nu râdă de mine dacă o să o întreb asta.

-Da, cred că o cunoști pe doamna Hill, profesoara de istorie din această școală. E mama mea.

-O, sper că nu te-am deranjat cu întrebarea mea.

Oare s-a supărat pe mine că mă interesează viața ei personală? Sper că nu, ar fi un eșec total sa mă fac de rușine în fața unor persoane pe care abia le cunosc...

-Nu mă deranjează deloc, stai liniștită, îmi spune ea, zâmbind.

Mergem spre sală, deoarece profesorul a hotărât că afară e prea răcoare pentru a face ora. Eu port o pereche de pantaloni de trening maro, un tricou galben simplu, deci sunt de acord cu decizia lui.

În timpul orei fetele m-au pus să comunic și cu alte persoane în afară de ele. Nu pot spune că m-am simțit rău, dar nici bine nu a fost.

După sport am reușit să fac un duș. Celelalte ore au trecut destul de repede, ceea ce mă bucură foarte mult. Pe noile mele prietene le-am anunțat că nu mă pot întâlni cu ele. S-au întristat puțin, dar au înțeles că am nevoie de puțin timp să mă acomodez cu tot. După școală am plecat împreună cu Ian. Se pare că e vecinul meu. La asta chiar nu m-am așteptat.

Când am ajuns acasă am mâncat, am făcut teme până târziu și deja pe la 11p.m. m-am culcat. A fost o zi lungă. Sper că mâine o să fie mai bine.

Ian POV.

Am ajuns acasă și am mâncat. Temele o să le fac puțin mai târziu, acum vreau să o vizitez pe cea mai bună prietenă. Sper că se simte mai bine. Înainte ca să mă duc la ea am trecut pe la magazin după niște dulciuri, fructe și ursuleți de jeleu pe care îi adoră.