Colega de bancă

Capitolul VI

În drum spre casa celei mai bune prietene, gândul îmi stătea la fratele meu care se pare că vrea să ne împăcăm. Nu înțeleg ce parte din Nu vreau să te mai văd vreodată, nici pe tine, nici pe prietenii tăi! el nu înțelege. Credeam că i-am explicat destul de clar că nu mai vreau să mai am de a face cu el.

Flashback Ian POV.

Azi e ziua mea de naștere, ce fericit sunt! Deja am împlinit 15 ani, sunt sigur că mama o să îmi dea voie să merg la petreceri cu prietenii mei. Fratele meu mai mare, Alexander, a spus că are un cadou special pentru mine. Oare ce mi-a pregătit? Dacă e acel set de creioane colorate la care visez o să fiu foarte fericit! Cu vreo două luni în urmă mi-am dat seama că am o pasiune pentru desen, iar săptămâna trecută eu și Alexander am văzut un set de creioane minunat.

Acum stau în camera mea, ascult muzică și citesc. E ora 8 a.m. Aud o bătaie ușoară în ușa camerei mele.

-Intră! am țipat eu în asa fel ca cel de după ușă să mă audă.

-Surpriză!! La multi ani, dragul meu!

E chiar mama și tata, ce mă bucur! Mama ținea un tort în mâini, iar tata vine și mă îmbrățișează strâns.

-Fiule, te felicit cu ziua ta de naștere. Eu și mama ta te iubim foarte mult și îți dorim tot binele din lume. Știm că ești pasionat de desen, dar cum noi nu ne pricepem la asta, cadoul nostru e acesta, spune și îmi întinde un plic destul de gros în care presupun că sunt bani. Sper că o să îți ajungă pentru ustensilele pe care ai dorit să le procuri.

-Vă mulțumesc din suflet, și eu vă iubesc foarte-foarte mult!

Până la ora 3 p.m. am stat cu părinții mei și am vorbit despre tot felul de chestii. Cel mai probabil un adolescent de vârsta mea preferă în așa zi să stea cu cei mai buni prieteni, nu cu părinții, dar eu chiar vreau să petrec timp cu ei.

Se aude soneria, iar mama se îndreaptă spre ușă ca să deschidă.

-Vin acum! spune ea. Bună ziua, ce surpriză plăcută, draga mea, intră, Ian este acasă.

Eram cu întors când deodată cineva îmi sare în spate. Cu greu îmi țin echilibrul, dar reușesc să nu mă întind pe jos ca o clatită alături de persoana care încearcă să mă călărească.

-La multi ani, amice!! a țipat Gabi fix în urechea mea.

-Hei! O să surzesc cu tine, mai încet! Dă-te jos! i-am spus eu.

-Scuze, dar oricum mă iubești, spune ea, făcând o față de cățeluș plouat. Asta e pentru tine. Sper că o să-ți placă.

Îmi întinde o cutie ambalată destul de frumos. O deschid, iar înăuntru văd un album care se pare că conține poze cu mine și Gabi. E atât de drăguț! Sunt poze cu noi încă de când eram în scutece, dar și poze mai noi, care au doar câteva zile. Admir pentru câteva clipe aceste imagini. Fiecare dintre ele îmi trezește amintiri plăcute pe care le-am trăit alături de ea, prietena care mereu mi-a fost alături mereu, sora pe care nu am avut-o niciodată. E o persoană minunată. Nu știu ce noroc am avut să o am anume pe ea ca cea mai bună prietenă. Mereu m-a susținut și îndrumat cum a știut ea mai bine. Liniștea cu care m-a ascultat mereu când plângeam și simțeam că trebuie să vorbesc cu cineva e ceea ce ador la ea.