Colega de bancă

Capitolul VI

Ian POV.

Zilele de școală au trecut destul de repede. Acum e weekend. Gabi nu a fost la școală, așa că în bancă am stat cu Nina. Nu a fost rău. Chiar dacă uneori ea se rușina să vorbească cu alții, alături de mine și gașca Carolinei, ea a început să se simtă mai în largul ei la ore, dar și în pauze.

Acum eu doar lenevesc în pat. E prea devreme, 9 a.m. nu e ora potrivită pentru a mă scula din pat. Am teme, iar azi am planificat să o ajut pe mama prin casă. Are liber, ceea ce mă bucură extrem de mult. Cât despre tata... el e puțin ocupat, posibil o să îl mute în alt oficiu, iar asta îi dă bătăi mari de cap. Sper că totul o să fie bine, deoarece nu vreau să ne mutăm din cauza serviciului. Îmi iubesc părinții, iar dacă o să trebuiască să ne mutăm o să fac asta. Dar totuși, la cât de bine mă cunosc, cel mai probabil nici în prima lună în altă școală nu o să îmi fac prieteni.

Peste o oră, timp în care am meditat, am făcut un duș și m-am îmbrăcat în ceva lejer, am coborât în bucătărie. Mama stătea la masă și mânca, iar lângă ea mai era o porție care cred că era pentru mine. M-am apropiat de ea pe la spate și am pupat-o pe obraz.

-Neața, mamă.

-Bună dimineața, dragule. Ai dormit bine?

-Da. Chiar îți mulțumesc că nu m-ai trezit devreme. Acum sunt destul de odihnit, gata pentru munca de azi! îi spun eu vesel. Tu cum te simți?

-Destul de bine, dragule. Eu m-am trezit mai devreme și am făcut o listă cu ceea ce trebuie să facem astăzi, îmi zice ea și îmi întinde o foaie unde sunt scrise pe puncte însărcinările pe care o să le îndeplinim pe ziua de azi. Sper că o să reușim, deoarece sunt tocmai 11 lucruri de făcut.

-Fii sigură că o să ne descurcăm. Suntem o echipă splendidă! apoi batem palma.

-Știi, azi dimineață au mai trecut pe aici noii vecinii, care se pare că s-au mutat în cartierul nostru cu vreo trei săptămâni în urmă. Au adus această prăjitură delicioasă, dar când le-am propus să rămână la un ceai au spus că sunt ocupați și au plecat. E o familie drăguță, au și o fiică pe nume Nina, poate treci pe la ei mâine să faci și tu cunoștință cu dânșii, ce zici?

-Da, sper doar că n-o să uit.

După micul dejun și povestit la masă cu mama, ne-am apucat de treabă. Ne-am împărțit astfel că eu am fost la cumpărături, cât mama a mai făcut curat prin casă. Timpul a trecut destul de repede. Deja seara, când am terminat tot și eram extenuat, am plecat în camera mea să îmi fac temele.

-Ești sigur că vrei să înveți acum, când ești foarte obosit, dragule? mă întreabă mama, fiind îngrijorată.

-Da, am destul de mult de scris, iar dacă las totul pentru mâine o să fie o catastrofă. Fac azi ce e mai ușor, iar mâine scriu la obiectele mai complicate. Așa o să am timp mâine să trec pe la vecinii noștri, pe la Gabi și deja să termin cu temele. Totul o să fie ok. Să mă chemi la masă.

-Bine, eu merg jos la tatăl tău să aflu care e situația la serviciu și dacă s-a rezolvat problema despre care mi-a vorbit recent.

-Ne vedem la cină.

-Desigur, dragule.

După dialogul cu mama am plecat în camera mea. Am făcut câte ceva din temele pentru acasă. La masă am discutat cu părinții mei despre situația tatei, dar au pomenit și de vizita iubitului meu frate mai mare. Tata e bine, se pare că problema s-a rezolvat și nu e nevoie să se mute nicăieri. El e mulțumit că nu trebuie să își lase colegii cu care a lucrat atât de mult timp, dar și că noi nu trebuie să ne mutăm nicăieri.

Cât despre Alex... mama spune că nici ea nu știe când o să vină el în vizită. Mi-a spus doar că a vorbit cu el și a aflat că totul e ok, așa că nu avem motive să ne facem griji. Mă bucură gândul că Alex nu a încercat să dea de mine. Atât i-a mai rămas să facă.

Mai târziu am făcut un duș și m-am culcat, fiind luat de lumea viselor destul de repede.