Barmanul (+18)

Capitolul 7-Moarte🔞

Bărbatul ii apucase gatul dureros de la spate și ii ridica soldurile, forțând-o sa stea într-o poziție dureroasa deoarece nu își putea folosi mâinile. Evelyn implora sa o lase în pace și se ruga ca ceva sau cineva sa o salveze.

Bărbatul ii rupse lenjeria și o aruncase în fata ei, își simțise apoi și sutienul rupt și rămasa goala și rece în fata unui necunoscut care curând o va viola și probabil și omorî la cât de urat ii vorbise.

Evelyn deschise ochii privind speriata peisajul oribil ce ii aducea sfârșitul, stătea pe cioburi și își simțea carnea tăiată încet încet. In lumina profunda a camerei văzuse ceva strălucind lângă canapea. Însă nu apuca sa vorbească mult pentru ca bărbatul o întoarse, forțând-o sa stea cu fundul pe cioburi și o ridica la nivelul zonei lui intime.

-Vreau sa îți fut gurița asta păcătoasa și sa îmi dau drumul în ea, sa ma simti complet, apoi ma voi îndrepta spre celelalte gauri ale tale. O sa te fut pana nu o sa îți mai dorești sa trăiești, frumoaso, și apoi o sa ma implori singura sa te omor, însă nu o sa fac, o sa te iau cu mine în iadul tău. O informa el apucandu-i gatul în palma lui strângând dureros.

-Te rog... Implora Evelyn disperata, pentru ea însă nu mai exista cale de scăpare, știa deja asta, însă spera ca Dylan sa se întoarcă și sa o salveze sau oricine.

Se condamna ca nu acceptase sa se ducă cu el la el acasă, se ura pe ea ca mai vruse sa se întoarcă aici, trebuia sa știe ca idiotul o aștepta.

Și cum putuse sa fie atât de proasta încât sa nu se gândească ca el nu va renunța! Știa și el ca se va întoarce când va realiza ca avea ușa deschisa la apartament. Oricine ar fi făcut asta, oricine și-ar fi vrut lucrurile în siguranță.

-Ce ma rogi, proasto? Sa te fut dur pana nu mai poți sa mergi? Vorbi el murdar și o plesni peste față. Obrazul i se înroși, iar ochii i se umplura de lacrimi ce curgeau neîncetat pe obrajii ei deja înecați în lacrimi.

Insa ochii ei căzură pe obiectul ce strălucea în lumina puternica a soarelui, era o lama de cuțit! Înghiți în sec și imbarbata, trebuia sa ajungă la acel cutit!

-Uite... Începu ea și el o privi curios. Promit ca o sa fiu ascultătoare și cooperanta. Născoci ea o idee rapida cu mintea ei isteață. Dar te rog... Mi-am dorit de mica sa port ceva atunci când ma voi dezvirgina. Minți ea cu nerușinare, era o poveste parțial corecta, era vorba de brățara mamei ei pe care însă o purta tot timpul la mana.

-Interesant... Spune el gânditor privind-o neîncrezător. Evelyn observa neîncrederea lui și continua.

-Trebuie doar sa te duci în camera mea și sa cauți în cutia cu bijuterii un colier cu o piatra roșie ce are gravat în interior numele meu, mama l-a comandat atunci când a aflat ca va avea o fetita și mi-a gravat numele. Te rog, măcar atât... Spuse ea cu speranța, dacă nu o va salva asta atunci era pierduta.

-Bine, asteapta-ma atât. Spune el întorcându-se. Asta era! Evelyn avea nenumărate coliere cu pandantive roșii, le adora, pana va găsi unul va trebui sa cotrabaie mult. Colierul și-l comandase ea acum câteva luni și se afla într-o pungata în ultimul sertar al cutiei mari de bijuterii.

Se deplasa fără zgomot pana la canapea și încerca să pună mâna pe cuțit, îl potrivite între canapea și noptiera răsturnată și începu sa își ridice mâinile și sa le coboare rapid încercând sa taie sfoara cu care fusese prinsa.

Răsufla ușurată când își simți mâinile eliberate însă panica se instalase atunci când auzise o ușă trantita. Se ridicase apucand cuțitul și ascunzându-se după ușa și îl văzu pe monstru intrând în camera.

Scapa colierul pe podea și Evelyn observa cum acesta se sparse în zeci de bucatele, își ținu respirația auzind înjurăturile acestuia.

-Javra nenorocita! Ii auzi strigatul și isi strânse câteva clipe ochi. Când pun mana pe tine o sa regreți! Spune el mergând spre hol. Într-un exces de nebunie și frica Evelyn se duse spre el încet și fără sa scoată zgomot.

Se rezema de usa de la întrarea în bucătărie acolo unde se afla bărbatul. Apoi neașteptat acesta ieși de acolo și o surprinse nimeni. Dădu sa o apuce insa speriata si plina de adrenalina infipse cutitul în burta acestuia, îl scoase și repeta mișcarea.

Bărbatul se apleca de durere țipând încercând sa acopere rana. Speriata sa nu își revină mai infipse o data cutitul în spatele lui și îl văzu cum pica la pământ.

Evelyn începu sa plângă. Se apleca și ii verifica pulsul, era inexistent. Se așeza lângă el plângând și tremurând. Devenise o criminala. Ea era acum o criminala.

Se ridica îndreptându-se spre camera ei. Se închise înăuntru câteva ore plângând. Îmbracă apoi niște haine lejere, după ce își spala mâinile de sângele libidinosului și își scosese din geanta telefonul.

Ar fi vrut sa îl sune pe Dylan sa vina sa o ajute, el era singura persoana la care simțea ca putea sa apeleze, însă nu ii avea numărul și atunci decisese sa se întoarcă acolo unde s-au cunoscut în speranța că îl va găsi la munca sau măcar va putea sa ii găsească numărul de telefon.

Închise usa apartamentului și întra în lift așteptând cu nerăbdare sa iasă din coșmarul ei. Luase un taxi și în scurt timp reușise sa ajungă la clubul la care fusese cu Daria.

Acum trebuia sa cauta barul în care intrase ca să îl găsească pe Dylan și sa o scoată din mizeria în care se bagase.

Iar după câteva zeci de minute ajunsese în locul unde îl întâlnise prima oara pe Dylan. Spera doar sa fie aici. Apasă pe clanta intrând speriata în micuțul bar.

Vreau sa va zic ca sunt extraordinar de recunoscătoare ca s-au strâns peste 10k ochișori și ca toate capitolele sunt extrem de apreciate și așteptate chiar dacă am postat aici foarte rar și am neglijat cartea. Va promit ca o sa încerc sa scriu mai des. 💖✌🏻