Snik

Capitolul 4

Îl privesc confuză și îmi ridic suspicios sprâncenele sperând că poate așa voi scoate ceva de la el.
Mă privește cu un rânjet mic pe fața după care spune jucăuș:
-Lasă mutra aia . Nu o să-ți spun nimic. Avem un proiect de făcut și nu avem timp de pierdut.
-Fie, pufnesc eu încercând să par supărată.
-Haide, nu fii așa, știi că proiectul ăsta depinde de mediile amândurora.
-Asta am încercat și eu să-ți tot spun dar nu am dat de tine deloc. După atât timp ți-ai dat și tu seama?
- Ok, calmează-te! Important e că sunt aici și îți ofer din timpul meu pentru proiect .
TIMPUL LUI ? Era și timpul meu! Și eu puteam să fac orice altceva sau să aleg pe oricine altcineva care era mai capabil să facă un proiect cu mine decât el.
Am tăcut pentru câteva secunde pentru a-mi calma furtuna ce se pornea înlăuntrul meu. Nu voiam să reacționez ca o persoană fără judecată de fiecare dată când încercam să purtăm un dialog.
- Ok, ai dreptate. Tot ce-mi doream era să începem odată afurisitul ăla de proiect și să îl terminăm la fel de repede.
Mă așez pe canapea după care bat usor cu palma partea de lângă mine semn să se așeze și el.
- Ce crezi tu că este iubirea ? mă întreabă el fără ezitare.
-P-păi, mă balbâi eu, iubirea e ... mă rog, iubirea e o prostie . Nici macar nu cred că există. Îl auzeam mereu pe tata spunându-i mamei cât de mult o iubește și , cu toate astea , și-a făcut bagajele și a plecat la braț cu o blondă voluptoasă în fața unui copil inocent de 8 ani și a unei femei puternice care a trebuit să îi țină locul până în prezent fără a avea dreptul la vreo decizie. Se spune că iubirea e oarbă dar de fapt orbește persoanele care cred în ea.
Multă lume crede că iubirea e roz, că e cea mai frumoasă parte a vieții și ține pentru totdeauna. Nu , iubirea distruge suflete și vieți. Mama l-a iubit pe tata și l-a lăsat să plece ,dar ea de fapt era sfîșiată. Câteodată, o prindeam plângând și când mă vedea se scuza că îi intrase ceva in ochi.
Eram eu mică și imatură dar nu proasta. Știam cât de mult putea să te facă o persoană să suferi pentru că și eu,odată cu ea , am pierdut o persoană la care țineam foarte mult.
Persoana care se presupune că ar trebui să fie prima iubire a fiecarei fetițe de 8 ani , a fost primul meu adio.
Am ținut legatura cu el pentru câțiva ani după care nu a vrut să mai raspunda la telefon sau la mesaje. Deja lacrimile îmi inundasera ochii fără ca eu să îmi dau seama.
Am simtit cum o mână rece îmi strânge umărul ușor și un glas răgușit îmi șoptește simplu:
- Nu face nimic. O să fie bine.
Îmi înlătur suvitele de par jucăușe de pe fața și îi arunc un zâmbet dulce cu un stop de amărăciune .
Era noapte, lumina lunii traversa fereastra și ochii lui îi erau scăldați în razele ei. Era frumos , chipul bine conturat cu trăsături deosebite îl scoteau în evidență. Eu probabil,aveam rimelul curs pe obraji , rujul matt întins până la urechi și ochii foarte roșii și umflați. OH DOAMNE , eram hidoasă! La gândul acesta mi-am luat rapid fața în palme și am scuturat din cap.
Probabil a rămas șocat și urmează să fugă cât mai departe.
În ciuda gândurilor mele negre , Snik îmi ia usor mâinile de pe fața și îmi șoptește ușor:
-Ești frumoasă. Așa cu rimelul curs , cu rujul și fardurile ruinate, ești frumoasă. Cu câteva kilograme în plus sau în minus , a-i fii la fel de frumoasă. Nu exista termen de comparatie pentru modul în care vede un bărbat o femeie.

Cuvintele lui mi-au făcut sufletul să facă tumbe de fericire. Stomacul să mi se întoarcă pe dos și creierul să se oprească.
Cine era de fapt acest băiat?
Reamintindu-mi unde eram noi de fapt, am spus:
-Mulțumesc, tu ce crezi că este iubirea ?
În acel moment ,am văzut cum ochii lui și-au schimbat culoarea. Cum sprâncenele i s-au unit , exact ca în ziua aceia.
Nu am putut să îi studiez atât de mult trăsăturile și fizionomia deoarece s-a ridicat nervos de pe canapea și a ieșit trantind ușa.
Ce a fost asta ?

Sper că v-a plăcut acest capitol!
Îmi pare rău că a venit atât de greu dar am avut multe examene și nu am mai avut timp să îl termin!
Vă pup!
Criss.