Snik

Capitolul 1

Poate de multe ori , nu știm cum să abordăm anumite situații mai sensibile pentru alte persoane de frică să nu le rănim.
De câteva săptămâni, zilnic, trebuie să trec prin astfel de situații cu Snik.
Avem un proiect la școală împreună  cu tema " Iubirea" și de fiecare dată când încerc să scot de la el ceva legat de sentimente , se ridică și pleacă. Nu știu ce fac greșit sau ce zic atât de rău încât să îl deranjez atât de tare.
Mi-aș dori să îi pot citi gândurile măcar pentru un minut , să văd ce ascunde.
Revenind, Snik e cu 2 ani mai mare decât mine iar profesoara ne-a pus să alegem pe cine să ne ajute pentru proiectul de anul ăsta dintre cei din ultimul an. Știu la ce vă gândiți dar nu , nu eu l-am ales pe el , ci dimpotrivă, el m-a ales pe mine .
Poate oi fii arătând eu ca o tocilară , dar nu sunt proastă.
M-a ales în speranța că , o să fac eu totul și el o să stea cu mâinile în sân și o să flirteze cu alte fete în timp ce eu îmi distrug creierii încercând să scot o notă mare .
Inițial , am refuzat, cum era de așteptat . Nu am vrut să fac echipa cu el pentru că credeam că asta e în mintea lui .
Dar , lucrurile nu stăteau chiar așa.
Într-o după masă, în timp ce mergeam spre casă, simt cum cineva îmi apucă încheietura și mă oprește. Când mă întorc , ochii mei îi întâlnesc pe ai lui. Nu am realizat niciodată cât de frumoși sunt ochii căprui în razele soarelui. Snik nu era deloc un băiat urat , ci dimpotrivă, avea cele mai frumoase trăsături văzute de mine până atunci. Pe atunci , avea părul ciufulit , de o culoare maro lemnos și de lungime medie,obrajii îi erau pătați cu o culoare rozie ca a unei petale de trandafir. Nu știu de cât timp aleargă după mine , dar pare obosit, și nu o zic după modul greoi în care respiră ci pentru petele negre de sub ochi  care îi intunecau chipul .
M-am oprit o secundă să îl analizez după care am rostit temătoare:
- Ce faci aici ? De ce ai alergat după mine ?
Vizibil stânjenit de cuvintele mele  răspunde pe un ton destul de aspru:
-Vreau să facem proiectul împreună. De fapt ,trebuie să îl facem împreună. Nu ai de ales.

Nu am ce ?? Cine se crede băiatul ăsta până la urmă? Sau mai bine zis , cine crede că sunt eu ?
Nu aveam o oglindă atunci în fața mea dar sunt sigură că obrajii mei deja se scaldau într-o culoare rosiatică iar pe urechile mele ieșea mai mult fum decât cel al unei locomotive.
- Ce ai spus? Nu cred că am înțeles bine ideea.
-Uite ce e, nu vreau să fac proiectul cu altcineva. Te-am ales pe tine pentru că m-am gândit că...
Nu l-am lăsat să termine fraza și am început pe un ton vizibil enervat.
- că o să fac eu tot proiectul și tu o să ai timp să mai te giugiulești cu vreo mironosiță din al 3-mă an ,nu? Știu exact la ce te-ai gandit, și nu, nu am de gând să fac proiectul cu genul ăsta de persoană. Uite ce e , nu știu dacă ai prins ideea , dar anul ăsta, noi alegem persoanele cu care am vrea să colaborăm pentru proiect . Vrei să îți desenez să te prinzi ?
Nu știu dacă ce am spus a fost atât de rău sau modul cum am zis-o , dar s-a încruntat atât de tare încât la un moment dat , am crezut că sprâncenele lui o să se unească și o să mă lovească.
O venă îi pulsa rapid sânge pe frunte iar plama lui s-a inclestat în pumn.
Îi vedem mușchii zvâcnind sub tricou și pentru câteva momente , mi-a fost frică. Nu eram singuri pe stradă dar pentru câteva secunde , cerul meu s-a făcut gri la vazul omului din fața mea.
Ochii lui căprui, odată scăldați în razele voioase ale soarelui , acum erau negrii ,nergii de furie.
Liniștea îmi apăsa pe tâmple și tot ce am reușit să spun e:
- Ok,fie cum vrei tu.
Nu știu ce a fost în capul meu sau mai bine zis , ce nu a fost dar știu că în secundele următoare , sprâncenele au revenit inapoi la statutul lor inițial și buzele lui s-au ridicat formând un zâmbet vag.
Fir-ar , abia acum realizasem ce tocmai am zis. Frica de a nu cădea în prăpastie m-a făcut să mă arunc de bună voie.
-Mulțumesc mult . Spune el încet după care pleacă făcându-mi usor din mână.
Mă întorc fără să spun nimic , tot ce vedeam era un negru infinit. Ce tocmai am făcut ? S-a zis cu anul meu școlar și cu notele mele bune .

Ajung acasă și mă grăbesc să mă bag sub duș pentru a-mi mai lempezi putin gândurile.
Nu știu cât de mult m-a ajutat dușul privind problema pe care o aveam dar tot ce știu e că m-a ajutat să mă odihnesc ca un prunc.
Poate somnul o să mă ajute să trec peste toate îndoielile și gândurile negre.