'Anyone can make you happy by doing something special. But,only someone special can make you happy without doing anything.'
În padure era o liniste profunda. Soarele imprastia lumina sa rosiatica peste pamantul amortit si copacii invesmantati cu platose galbene.
Kaye statea pe banca din spatele casei,privind absenta lacul limpede in care se oglindea soarele stralucitor.
*****
Blaze termina de facut doua cani cu ceai. Le puse pe o tava,si le lua,mergand in spatele casei.
-Ceai de tei? o intreba el voios pe fatã.
Aceasta lua cana, privind in continuare lacul.
-Nu e trist cum se schimba lucrurile,Blaze? intreba ea incet.
Blaze se uita nedumerit la ea.
-Orice are nevoie de o schimbare. Noi toti avem nevoie de o schimbare. Altfel...,incepu el posomorat, ar fi plictisitor sa traiesti exact aceleasi lucruri la nesfarsit.
Fata ii schita un zambet vag,apoi se ridicã.
-Eu ma duc sa fac o scurta plimbare.
In fiecare seara facea cate o plimbare. Ii placea sa vada aceleasi lucruri ramanand la fel,exact ca odinioara. In inima padurii,se mai afla un lac,mai mare decat cel din spatele casei ei. Acesta se numea 'Oglinda Sufletului'. Ea si matusa ei mergeau acolo la asfintit,pentru a vedea ce lucruri arata lacul. Daca erai suparat,puteai vedea diferite peisaje mohorate,ca o ploaie care aduce melancolie,insotita de tunete si fulgere,unde era cazul. Cu matusa sa aproape,mereu se simtea in siguranta,iar lacul prezenta diverse peisaje placute,cum ar fi o noapte calduroasa de vara, acompaniata de cantecul greierilor si zeci de licurici care revarsau o lumina blanda. Dupa moartea matusii insa, adeseori vedea ploi,sau seceta. Un semn ca sufletul sau era singuratic.
Ajunse in fata lacului,si se aseza jos,pe iarba uscata. Isi trecu usor mana prin apa cristalina,formand unde firave in forma unor cercuri. Se uita pierduta prin apa rece si limpede.
De-odata,simti o prezenta slab marcata. Isi intoarse capul spre partea dreapta,si fu invaluita de un sentiment linistitor cand se uita in ochii aceia verzi si patrunzatori.
Hidan zambi.
-Sper ca nu te superi daca voi sta si eu aici.
-Sigur ca nu,reusi ea sa pronunte cu dificultate.
Simti cum inima ii bate din nou cu putere. Lacul ii captiva sentimentul,si îl infatisa pe suprafata apei. Era o pajiste intinsa,presarata cu flori albe. Soarele stralucea iar albinele zumzaiau pretutindeni.
Fata isi simti obrajii fierbinti. Nu voia ca el sa stie ce simte.
-Tu...,incepu el cu un ton jos si bland, asa te simti in preajma mea?
Kaye simti ca i se pune un nod in gat.
-Eu...
Baiatul o lua de mana cu blandete.
-Nu-i nimic. Si eu ma simt bine in preajma ta.
Kaye simti cum inima ii bubuie. Nu ii venea sa creada ca e placuta de el. Simti o fericire interioara, o caldura care ii invada intreaga fiinta. Isi lasa capul pe umarul lui,privind in continuare la imaginea din lac. Baiatul fu surprins de gestul ei,si ii inconjura umerii cu bratul sau.
-Tu cum ai ajuns pana in padurea asta? îl intreba Kaye.
-Vin aici in fiecare noapte,tarziu.
Pe chipul lui Kaye se afisa un sentiment ciudat. 'Si eu vin aici in fiecare seara,iar tu probabil vii dupa ce plec eu...de asta nu te-am vazut niciodata',se gandi ea.
