'It is only through the eyes of others that our lives have any meaning.'
Era întuneric. Singura sursă de lumină era un muc de lumânare care mai ardea domol pe o măsuță. Stropi de ploaie se avântau ca niște săgeți în sticla geamului. Din când în când, un fulger lumina încăperea. Era o cameră lipsită de mobilier, cu excepția măsuței. Kaye se uită pierdută prin cameră. Când un fulger puternic lumină încăperea, fata observă că pereții sunt mânjiți de sânge. Brusc, geamul se sparse iar zeci de cioburi erau presărate pe podeaua veche de lemn. Fata tresări și simți cum inima începe să-i bată mai tare și respiră din ce în ce mai repede. De pe hol se auzi urletul unui bărbat furios iar din urmă, țipătul speriat al unei fete. Kaye ieși în grabă pe hol, apoi înțepeni. Un bărbat încordat gâfâia, iar o fată mărunțică cu păr blond și lung era doborâtă la pământ, cu un topor de pădurar înfipt în cap. Bărbatul ridică privirea înspre partea în care era Kaye. Fata se agită, apoi văzu că bărbatul coboară scările. Nu o vedea. Kaye întră grăbită în cameră. Observă că pe perete era scris cu sânge ' SUNT EU '. În timp ce privea nedumerită peretele, simți că în spatele ei e cineva. Se întoarse brusc, și o văzu pe aceeași fata cu păr blond cum rânji. Ridică un topor în sus. Kaye țipă necontrolată, apoi... se trezi. Se ridică în capul oaselor și gâfâia. Era un vis. Cămașă de pe ea era lac de sudoare.
-E în regulă acum, auzi o voce blândă din apropierea ei care o făcu să se mai liniștească.
Privi către Hidan.
- Nu-mi place locul ăsta, făcu Kaye tulburată.
-Te privesc de jumătate de oră. Dormi adânc. Prea adânc. Mă îngrijorează.
-Nu... de obicei nu dorm așa. Doar că am avut un vis foarte ciudat. Nici nu credeam că e un vis.
-Bunicul îmi spunea mereu că e foarte important să faci diferența dintre un vis și realitate, spuse băiatul privind absent pătură cu care era învelit.
Fata privi spre fereastră. Încă ploua. Iar tunetele și fulgerele nu erau nici ele absente. Un scrijelit din partea cealaltă a camerei rupse tăcerea. Kaye se ridică și se îndreptă spre masa de lângă perete. Pe o bucată de hârtie, era scris acum 'SUNT EU'. Fata se panică.
-Ce e ? întrebă băiatul în grabă.
Fata începu să plângă.
-O să mor, scânci ea printre lacrimi.
Brusc, geamul se sparse, iar ușa se deschise larg. Fantoma fetei cu păr blond întră în cameră. Părul mânjit de sânge închegat îi curgea pe față. Kaye tremură. Fantoma se îndreptă spre fată cu un cuțit în mână, rânjind. Se avântă spre ea. Kaye închise ochii. Frica pusese stăpânire pe ea. 'O să mor...', își spuse ea, apoi așteptă să simtă cum cuțitul îi străpunge trupul ei firav. Inima îi bubuia. Cuțitul străpunse ceva. Dar nu pe ea. Stropi de sânge se auzeau lovind podeaua de lemn. Fata deschise ochii fără tragere de inimă și se tulbură mai tare. Hidan era în fața ei. Ținea mâinile în lateral. Stropi de sânge se prelingeau de pe abdomenul său.
-Nu voi permite așa ceva, spuse băiatul întorcând fața spre fată.
Lacrimi fierbinți se prelingeau pe fața rece și albă a lui Kaye, apoi căzu în genunchi. Băiatul scoase în grabă niște praf din buzunar și îl aruncă spre nălucă. Aceasta țipă și se retrase în spate, timp în care Hidan formă rapid un cerc de praf împrejurul lor. Se întoarse înspre fată și se lasă, la rândul lui, în genunchi. Îi cuprinse față în palme și se uită la ea.
-Kaye, revino-ți.
Fata începu să plângă mai tare.
- Mi-e frică, Hidan..., reuși ea să spună printre lacrimi.
