Se poate!
Ne naștem în minciună..
Toți o știu,si toți o ia de bună.
In timp, începem s-o trăim,
Uitând defapt..ce vrem sa fim.
Fugim de adevăr mereu...
Ba chiar, il acceptăm cu greu!
Normal,cum am putea deodată,
Sa scăpăm de "frica" toată?
O frică ce ni se transmite...
Din teama ce nu ne permite,
Să vedem mai sus de toate,
Înțelegînd astfel ca se poate!
Prima Iubire!
Pierdut, și derutat prin viață,
Dirijat doar de o mică speranță,
TE-ai hotărât, acum intr-un final...
Doar cu un val, să mă aduci la mal!
Lăsându-mi furtunile in spate...
Făcându-mă sa uit de toate...
Trimiți acum și soarele pe cer!
Mai mult, decât puteam să cer!
Un vis frumos, devenit realitate.
Inimos, și cu aripi la spate!
Mulțumesc, că ai venit in viața mea!
Te rog acum, nu mai pleca!!!
Imi doresc să nu Te dezamăgesc,
Atunci când uit de suflet, și greșesc !
Imi doresc sa Fi cu mine mereu..
Ti-am promis că Te port in sufletul meu!
Doar să Fim!
Incercăm constant să ne obișnuim!
Întâi să Fim..și apoi cum, trebuie să Fim!
Ajungem la un momendat, să știm:
Cine suntem și, de unde venim!
Negăm! Ca orice adevăr, probabil..
Obișnuiți fiind să gândim în prealabil!
Primim câte-un indiciu,uneori neexplicabil!
Ne fiind conștienți, de ce, Este capabil!
Însă dovada de iubire, pe care o primim,
E veșnica, șansă, ce o avem să Fim!
Desii, noi cu voința, ne chinuim contrariul,
Dar până n-o să Fim, nu vedem onorariul!
Propriile temeri..
Inconștienți de unde vin,
Umplându-ne sufletul cu venin;
Nu scăpăm de propriile frici,
Ce le dobândim încă de mici.
Unele ni le inducem singuri,
Altele primindu-le prin gânduri.
Reușind, să adunăm în minte,
Temeri, ce ajung să ne reprezinte!
In timp, ajungem să le vindecăm,
Luând decizia să le înfruntăm..
Însă, pentru cele mai dezvoltate,
Doar credința le poate combate!
Visez
Visele-ncep să prindă contur.
Exact asa cum am visat.
Dovadă de bun augur,
A tot ceea ce am creat.
Semne clare primesc..
In fiecare zi as spune.
Cum că, tot ce îmi doresc,
Se întâmplă și-i pe bune!
Astfel se formează. Acea,
Încredere de sine ce o speram.
Iar acum mă ghidează,
Vocea, ce nu o ascultam.
***
Planeta se răzbună,
Precum era de așteptat.
Încercând să ne spună,
Cât rău, i-am provocat.
În ultima clipă ne roagă,
Să stăm să medităm,
Meditația fiind zăloagă,
Atunci când ne eliberăm.
Singurul mod probabil,
De-a ne trezi la realitate!
Fiind in prealabil,
Singurul drum spre unitate!
CITEȘTI
Poezii simple
PoetryPur și simplu, gânduri, trăiri, senzații și multe alte emoții ne-vorbite și ne-acceptate pe care încerc să le comunic și să le accept tot odată mai ușor, lăsând loc pentru cele ce urmează să apară.
