Poezii simple

Ganduri nelinistitoare..

Ce faci?

Sper, că n-ai scris ziua toată,
Ignorând, orice sclipire..
Scriind gri..și la o laltă,
Având pesimismu' n fire.

Tot ce vreau să-nțeleagi,
E, că există și gri-ul..
Doar că, numai tu alegi!
Cum să-ți colorezi destinul.

Ai in cap toate culorile!
Mai multe decât există.
Pentru, a, îți picta visele,
Dacă vei fii optimistă!

Gândul.

Un gând ciudat,
I-aș spune: neobișnuit..
Corpul este inundat,
Iar sufletul, copleșit!

Aproape că uitasem,
Cum e să îți dorești!
Trăind în blestem,
Scriind aceleași povești.

Uitasem acele emoții,
Transformate-n fiori.
Ce provoacă convulsii,
Demonilor interiori!

Tu!

Hai să iubim!
Să, ne iubim, aș putea spune!
Apoi sa fim!
Să fim, suflete,ce crează nebune.

Un rost,
În tot ceea ce le înconjoară,
Și-un adăpost,
Pentr ura, ce parcă..le doboară.

Sa creem,
Acel loc sacru pentru iubire.
Ce o avem,
Descoperind adevarata fericire.

Sclipirea

Încercând să definesc iubirea,
Ai apărut printr-o sclipire.
Și mă pierd acum cu firea,
Scriindu-te fără oprire.

Ai zice, că nu-i posibil,
Orice mi-aș putea dorii..
Însă e inadmisibil. Fiind
Exact, ce mi-am dorit să fii.

Ești exact ce am creat,
Călătorind, prin pustiu..
Iar acum supravegheat,
Reușesc să te descriu!

Fiind chiar de necrezut,
Modul cum putem atrage..
Și ce-i de neconceput?
Timpul care se sustrage!

Emoții

Ce-nseamnă acest te iubesc,
Înțeles de ființele, ce și-l șoptesc?
Sunt doar emoții, intens simțite,
Ce creierul, le transpune-n cuvinte!

Fără a ști.. că sufletul lor poate,
Să transmită totul, fără acele soapte.
Trebuind doar, să fie atenți,
Trăind visele, și fiind prezenți.

Un mod ușor de a conștientiza,
Tot, ce mintea, nu poate sintetiza.
Doar așa reușim să înțelegem,
Că tine de noi, tot ceea ce alegem.

Mă așez in pat cu gândul la tine.
Aș spune... la sufletul tău,
Dorindu-mi să vorbesc cu tine,
Să-ti explic rolul său.

Să te fac să înțelegi,
Că sufletul tău,e pur!
Iar asta n-ai cum să negi
Văzând răul din jur.

Trebuie să îl conștientizezi!
Și nu mă refer să ști că e acolo,
Ci zilnic să-ncerci să îl tratezi
Plimbându-l de colo colo.

In plimbări spirituale,
Ce te-ajuta să-ntelgi mai bine..
Toate scopurile tale,
Care sunt defapt, divine!

Nu ești o simplă ființă,
Ce se chinuie să reușească!.
Ești mai degrabă,o credință,
Ce-ncearcă să izbăvească.

De cel rău, ce-i doar in capul tău!
Și are un rol aparte..
Ne fiind stăpânul  tău!
Nici măcar pe departe..

Fiind doar un scut creeat de tine,
Pentru a te apăra..
Nici decum nu e spre bine,
Când încearcă a te-ngropa.

Bazându-se, pe ce-a trăit..
Încercând să nu se repete,
Ne stiiind că e un mit,
Iar viața caută să se îndrepte!

Spre o fericire absolută
Ce ego-ul n-o înțelege!
Ci doar o iubire acută,
Blestemul, poate să-l dezlege!

Doar iubindu-te cu totul
Și dorind să te dezvolți,
O să scapi de complotul
În care s-au pierdut toți!

Vei ai avea o libertate,
In a face și-a-ți dori.
Vei remarca, că se poate!
Avea orice,  fără hârtii.

Ai nevoie doar d-un gând.
Ce să-l intretii cu bucurie,
Sufletul fiindu-ți blând,
Și Trăind in armonie.

Vei cunoaște liniștea,
Ce defapt,e asurzitoare..
Susținută de priveliștea,
Unei vieți nemuritoare.

Însă cum să-ți dovedesc,
Acest vis de neegalat..
Când, ego ul tău prostesc,
Mă acuză nenecetat?

Dându-mi dreptate, câteodată..
Și ignorând-mă mereu!
Lăndu-mă tot odată,
Sa alerg singur teleleu.