Poezii simple

Trezirea la viață.

Cine sunt?

Ce sunt eu pe-acest pământ ?
In afar' de trup și gând ..
Mai presus de-a mea imaginație,
Numindu-mă, marea creație.

Un suflet cu trup și chip,
Mi s-a apus încă de mic.
Dar ce mi-au ascuns defapt,
E, că sufletul, trebe' ascultat.

El ne vrea defapt iubirea,
Oferindu-ne-n schimb fericirea.
Iar de-l ascultăm la greu,
Vom fii fericiți mereu!

Imi cer iertare

Îmi cer iertare, acum, in fata ta..
Cu dorința, de-a putea ierta!
Tot, ceea ce am înțeles greșit,
Atunci, când binele mi l-ai voit!

Îmi cer iertare, pentru ce am provocat!
Fără, acordul tau, deși m-ai ajutat..
Lăsându-mă să-mi văd de drum,
Ajungând să fiu cu tine acum.

Iar acum, îți mulțumesc! Și
Promit, să nu te mai părăsesc.
Si cerându-ți iertare, îți reamintesc!
Îți mulțumesc și te iubesc !

Primăvara😍

Natura învie, din propriul mormânt.
Cum? Nu se știe.. Totu-i un gând.
Poate i dorința unui etern...
Atunci când ființa-i provoacă infern.

Fiind corvoada unei entități..
Ignorând dovada multor răutăți.
Dovada clară a ceea ce există.
Fiind neclară ura ce persista.

Demonstrat fiind că prin iubire,
Te vezi sclipind de fericire.
Precum bradului încrezător la greu,
Știind de șansa primită mereu!

Increderea❤😇

Norii se risipiseră. Odată cu ei și ceața..
Regăseindu-mă. Trăindu-mi speranța.
Ce in furtună, frica, mi-o creease ușor..
În momentele când,Sufletul, cerea ajutor.

Un mod frumos ce numai, El il are!
Când Sufletul, transmite disperare,
Prin modul meu de-a mă adresa la cer,
Țipând, plângând si fără să mai sper.

Cineva imi șoptește: "E dimineață!",
Și mă trezește, cu zâmbetul pe față.
Arătându-mi din nou,că: Se Poate!
Să-ți recapeți increderea peste noapte!

Speranța..

Plouă acum.. spălând urmele iubirii,
Astept soarele..cu raze ale fericirii.
Apare în schimb,vântul..pururi, supărat..
Demonstrând furtunile, ce te-au alungat.

Ai plecat in grabă, căutându-ți adăpost.
Chiar de vine vara, nu-mi găsesc un rost..
Nici luna nu va mai avea mai avea acum,
Puterea..de-a-nvia focul din scrum.

Se pierde astfel sufletul in ceată;
Trăind acum, doar cu o mică speranță..
Speranța, ce o are-n fiecare dimineață:
Că soarele-l va scoate din ceață!

***

O să ieși și-o să te bucuri peste noapte
De fiecare mugur și fiecare floare in parte;
O să visezi, și o să spui la orice frate:
Trăiește cât timp ai libertate!

O să iubești și-o s-o faci necondiționat
Având parte de tot, ce odată ai dat;
Nu e nimic ciudat, e doar un pact
Pe are l-ai semnat când viața ți s-a dat.

N-o să poți atunci să mai trișezi,
Ce o să ilustrezi, aceea ai să vezi;
Ca s-o păstrezi trebuie s-o demonstrezi,
Altfel iubirea și-ncrederea in tine le pierzi.

***

O lumină sfântă
menită să ne trezească,
ajunsă să fie cerșită
de creștini precum o pită.

Haideți să ne trezim
învățând să ne iubim,
începând să nu mai bârfim,
încercând constant să fim!

Prezenți în propria viață,
văzând gramul de speranță
nu doar în ziua de Paște,
ci în sufletul ce renaște.

Drum lung..

Un drum lung, greu și anevoios,
Va fii soare, dar și timp ploios..
Vei cunoaște suflete, și vei pierde,
Oamenii plini de ei și de regrete.

Vei pierde totul, mai puțin pe tine!
Vei pierde rutine, și gânduri clandestine.
Lăsând binele, să se manifeste,
Ajungi singur, pe cele mai înalte creste.

Vei primi înzecit, tot ceea ce pierzi;
Dăruind fericit, știind în ce crezi.
Știind că nimic, nu este al tău, defapt..
Realizezi că ești creația propriului act.