Ma așez in pat cu gândul la tine.
Aș spune... la sufletul tău,
Dorindu-mi să vorbesc cu tine,
Să-ti explic rolul său.
Să te fac să înțelegi,
Că sufletul tău,e pur!
Iar asta n-ai cum să negi
Văzând răul din jur.
Trebuie să îl conștientizezi!
Și nu mă refer să ști că e acolo,
Ci zilnic să-ncerci să îl tratezi
Plimbându-l de colo colo.
In plimbări spirituale,
Ce te-ajuta să-ntelgi mai bine..
Toate scopurile tale,
Care sunt defapt, divine!
Nu ești o simplă ființă,
Ce se chinuie să reușească!.
Ești mai degrabă,o credință,
Ce-ncearcă să izbăvească.
De cel rău, ce-i doar in capul tău!
Și are un rol aparte..
Ne fiind stăpânul tău!
Nici măcar pe departe..
Fiind doar un scut creeat de tine,
Pentru a te apăra..
Nici decum nu e spre bine,
Când încearcă a te-ngropa.
Bazându-se, pe ce-a trăit..
Încercând să nu se repete,
Ne stiiind că e un mit,
Iar viața caută să se îndrepte!
Spre o fericire absolută
Ce ego-ul n-o înțelege!
Ci doar o iubire acută,
Blestemul, poate să-l dezlege!
Doar iubindu-te cu totul
Și dorind să te dezvolți,
O să scapi de complotul
În care s-au pierdut toți!
Vei ai avea o libertate,
In a face și-a-ți dori.
Vei remarca, că se poate!
Avea orice, fără hârtii.
Ai nevoie doar d-un gând.
Ce să-l intretii cu bucurie,
Sufletul fiindu-ți blând,
Și Trăind in armonie.
Vei cunoaște liniștea,
Ce defapt,e asurzitoare..
Susținută de priveliștea,
Unei vieți nemuritoare.
Însă cum să-ți dovedesc,
Acest vis de neegalat..
Când, ego ul tău prostesc,
Mă acuză nenecetat?
Dându-mi dreptate, câteodată..
Și ignorând-mă mereu!
Lăndu-mă tot odată,
Sa alerg singur teleleu.
***
Apari din nou,
Ca-n fiecare seară
Apari să demonstrezi,
Să demonstrezi a mi-a oară
Că poți, că știi,
Dar, preferi să nu accepți.
Sau că ai vrea, să fii!
Dar nu poți să te ierți.
Nu poți sa ieriti,
Că te-ai blocat mereu.
Nu plăti sa ieriti,
Că te-ai lăsat la greu.
Nu poți accepta
Tot ce ai greșit,
Nu poți accepta
Ce ai înțeles greșit.
Te cerți pe tine,
Deșii, nu ai idee de ce..
Invocând cele mai cretine,
Scuze, la ce se petrece.
Oare cât o sa mai continui așa?
Cât o sa refuzi treptat,
Sufletul, să spun așa
Știind că l-ai cam uitat?!
O să zici că sunt nebun,
Prin aceasta poezie..
Însă tot ce spun acum,
O sa creeze o mică nebunie.
Observi, vezi zilnic schimbări,
Deșii preferi sa le negi..
Doar când n-o să mai ai așteptări,
Roadele o să le culegi!
De asta sunt foarte sigur.
Însă tot ce contează acum,
Este mai mult ca sigur
Să-ti îngropi ego-ul in scrum.
Scrum al unei cenușii,
Cenușe ce o obții:
Dând foc la niște hârtii
Cu emotii ce ți le descri.
Așa te vei elibera,
Așa vei avea ochi să vezi,
Așa vei realiza,
Ce gândești, proiectezi!
Reușind să încerci,
Să proiectezi visele frumoase,
Reușind să îneci,
In lacrimi, fricile dureroase.
Exprimându-te lejer,
Spunând ceea ce simti..
Strigând paralel,
Iubirea printre munți.
Țipând cât poți de tare,
Încercând să te faci auzită,
Simțimd iubirea înfloritoare,
Ce zace in tine adormită.
O vei trezii să te iubească,
Să te ajute..
Să dai jos această mască,
Bucurându-te de lucrurile mărunte.
Să te iubească,
Să te iubești!
Să te îndrăgească,
Când o slujești.
Aceasta iubire,
Ce zace in tine..
Aceasta fericire,
Ce vrea să se exprime.
Las-o, las-o să iasă!
Să te ia in brațe,
Demonstrându-ți că îi pasă,
Plimbându-te pe brațe.
CITEȘTI
Poezii simple
PoetryPur și simplu, gânduri, trăiri, senzații și multe alte emoții ne-vorbite și ne-acceptate pe care încerc să le comunic și să le accept tot odată mai ușor, lăsând loc pentru cele ce urmează să apară.
