Poezii simple

Maybe

Și tu!

Hai să uităm totul,
Să o luăm de la început..
N-o, să ne jucăm cu focul,
Ne-am jucat.. și a durut..
Nu vreau sa-mi încerc norocul..
Vreau să-l fac cu mâna mea.
Ne-am pierdut.. jucând-ui jocul,
Parc-ar vrea să mi te ia!
Ai aparut asa, de nicăieri,
Și mi-ai zâmbit, ținîndu-mă de mână!
Ca mai târziu să-mi spui că speri,
Să uit..tot, ce, am trăit împreună?!
Nu vreau! Nu pot! Nici nu-mi doresc!..
Te simt! Te vreau! Si Te iubesc!

Suflete pereche

Două, suflete pereche..
Cine ar fii crezut?
Că vor sta acum de veghe,
D' undeva din nevăzut.:

Încercând, să înțeleagă..
Cine, cum si de ce?
A ales, să le despartă,
Fără, să le vindece!

Lăsându-le-n întuneric..
Într-un corp fără putere.
Ajungând acum isteric.
Nemaiputând nici sa spere.

False iluzii..

M-am încrezut in tine,
Încă de la început..
Fără sa observ prea bine,
De unde ai apărut.

Te puneam pe primul loc,
Fără, a-mi păsa de mine..
Timpul, parcă sta in loc,
Când îl petreceam cu tine.

Mai apoi să îmi dau seama..
Că ai luat totul in joacă.
Combătându-ți astfel teama..
Ca ceva, să nu te placă.

Te-ai jucat, cu unele cuvinte..
Fără a da, vre-o importantă..
Că se produc jurăminte!
Când promiti cuiva in față.

Scapă de dor!

Trăim zilnic, un sentiment de dor.
Fiind un mod,ce ne pare mai ușor.
Ajungem, să ne identificăm cu el..
Creând, chiar și-un univers paralel.

Astfel, trăim două lumi deodată:
Una simplă!..și tot odată, fermecată..
Și-alta tristă, ce provoacă doar durere,
Încercând continu..s-anuleze din plăcere!

Plăcerea de a trăi. Fiecare clipă..
Fără..a ne aminti, trecutul..și ce implică.
Bucurându-ne de tot ce se Ivește..
Ignorând trecutul, ce tot răscolește.

***

Unul te cheamă,
Altul te alungă.
Unul mă îndeamnă,
Altul e pe fugă.

Unuia îi este dor,
Celălalt te urăște.
Unul cere ajutor,
Altul te gonește.

O luptă interioară
Purtată zilnic,
Ce mă omoară,
Și termină psihic!

***

Te iubesc, sau îmi e frică?
Nici eu, nu am un răspuns..
Dar, odată ce mă împiedică,
Sigur știm că m-a răspuns;
Teama de a mai încerca,
Să caut pe cineva la fel.
Și teama de a spera,
La un final, posibil altfel!
Ai plecat! Mi-ai luat curajul
De-andrăzni ca înainte,
Tu fiind, personajul,
Ce călca adesea pe morminte.

***

Cu gândul mereu la ea,
Deșii, plecată din viața mea.
Schimbări radicale în viață,
Toate din aceeași speranță.

Nu pot spune c-am învins,
Odată ce scopul nu a fost atins.
Probabil nu citește nimic,
Chiar dacă e modul meu să-i explic.

Probabil e fericită și chiar împlinită,
Iar eu am iubirea dezmoștenită..
Fiind blestemat să o port în gând,
Trăindu-mi viața sperând și strigând.

***

Trecutul mă sugrumă,
Viitoru-mi cântă-n strună;
Prezentu' mă înnebunește,
Chipul îmi zâmbește.
Intuiția mă încurajează,
Sufletul mă dirijează.
Prin vocea ce mă îndeamnă,
Să ijnor orice teamă;
Să îți scriu chiar dacă,
Diferențele mă atacă.
Fiind unele minore,
Chiar dacă par majore.

***

Privim aceeași lună,
deșii, nu împreună.
Privim același cer,
folosindu-l ca dispecer.

Purtăm aceeași inimă!
Prin noi, ea, se exprimă.
Iubim o enigmă,
creând o paradigmă.

Iluzorie, fiindu-ne viața..
gândul, spulberând speranța;
Iluzoriu fiind viitorul,
când, de ea, te apucă dorul.

Ne mințim..

E greu, să ignori ceea ce simți..
Doar din plăcerea de a sta cuminți.
Cuvintelor le căutam înțeles,
Vorbind doar prin subînțeles..
Am vrea să descoperim, să fim!
Dar tot ce facem, e să ne mințim..

Scriu și descriu acest pustiu;
transcriu pe viu intr-un târziu.
Scot tot ce pot din cenușiu,
înainte de a merge-n sicriu.

Emotii și sentimente aparte,
de foarte mulți ignorate;
Trăite de fiecare în parte,
scriindu-și propria carte.

Toți le aud!putini le ascultă!
Ai zice că lumea e surdă,
deșii, vrea doar să audă,
orice,mai puțin o insultă.

Fii Tu acela!

O privire, îndeajuns să poți zâmbi.
Acea sclipire, ce deschide ușa inimi'.
Încredere in propriile puteri,
Făcându-te și pe tine să speri.

O vrei, te vrea, dar nu acum.
Vrea mai mulți fluturi, din fum.
Ii place, o atrage și vrea să simtă,
Dar frica îi ține inima-mpietrită!

Asteapt-o, înțelege-o și vei zâmbi
Din ce in ce mai mult in fiecare zi.
Arată-i, că dragostea există!
Fă-i pe plac și n-o lăsa să fie tristă.

Steaua ce nu cade.

Călătorești printre stele,
Luând cu tine visele mele.
Te vreau înapoi. Să putem fii,
Una și-ceeași, bătaie a inimii.

Erai a mea.. Și-ai spus,
Până la ultimul apus.
Acum.. Urmează un răsărit.
Și tu... N-ai mai venit.

Îmi lipsești.. Copil..
Ai plecat. Sunt inutil.
Nimic nu mai are sens,
Și totuși, nu am de ales.

Nu mai e nimeni.. Mă mint..
Nu am cui să spun ce simt.
Ai fost, ești și vei rămâne,
Ceea ce dragostea presupune.

O iubită.. Defapt un vis.
Ce singur, mi l-am prescris..
O femeie. Ce m-a făcut,
Copilul, cu inima de lut.

Ai luat tot ce ai putut,
Sufletul, mi-e-nfrânt și mut.
Nu poate și nici nu vrea..
Se zbate si te vrea pe canapea.