Au trecut 2 săptămâni și noi nu am mai avut nici macar o încăierare. Cred că fiecare așteaptă că celălalt să reacționeze. În acest timp am avut destul de mult timp sa mă mai antrenez. Cred că acum sunt destul de pregătită să îi fac fata bădăranului.
Ii scriu un alt bilet și il îndes în dulăpiorul sau, ca mai apoi sa mă îndrept spre prima ora.
Trec cu greu cele doua ore pe care le am de așteptat până la următoarea încăierare, dar când aud clopoțelul respir ușurată și ies pe terenul de fotbal al liceului. Când ajung acolo il văd deja pregătit.
Mă învârt în jurul lui și când vreau sa atac îmi dă un pumn in gură. Mă dau doi pași în spate ca sa mă dezmeticesc, dar nu apuc sa fac asta că îmi dă o lovitura in piciorul drept. Acum cad pe bune ca un bolovan căpătând astfel o altă lovitură la cap. Mă ridic în capul oaselor și deschid gura ca sa trag aer pe ea , dar când fac asta sângele curge șiroaie din ea udând iarba verde de sub mine.
Privesc cu dezgust și vreau să mă ridic, dar fata îngâmfatului mă oprește. Se lasă la același nivel cu mine făcând același rânjet stupid, decid de aceasta data că merită scuipat, astfel împroșcându-i toată fața cu sânge. Face o grimasa nemulțumită și se șterge cu scârbă ca mai apoi plecând.
CITEȘTI
Rănește-mă!
Short Story|FINALIZATĂ| Prima carte a seriei 'Semnele trecutului' Irene este fata rebela care prin sudoarea muncii a reușit să își impună respectul la ea in liceu, dar toată acea munca va fi în zadar când un coleg nou apare in liceu. Primul ei instinct...
