Chipul mamei mă îngrozește foarte tare și mă face să îngheț. Am văzut mult bătăi, filme de groază și pot spune că nu sunt slabă de înger, dar chipul mamei le întrece pe toate.
Mă privește oarecum surprinsa că o găsesc așa, dar și fără nicio grijă că aș putea spune cuiva ceea ce am văzut sau să o denunț. Cred că ar trebui să fug sau să fac dracu ceva, dar eu ce fac? Stau și mă uit la ea și la tata care are o rana la abdomen.
— Irene... Fetițo? Ai pățit ceva?
Scutur din cap, mă uit la ea și nu îmi vine să cred că a folosit chiar acel ton dulce și suav. O privesc dezgustata plecând de acolo. Cred că ar fi foarte favorabil sa nu vina după mine, dar normal că asta se întâmplă.
— Unde crezi că te duci? mă întreabă pe un ton arțăgos.
Mă dau ușor în spate uimită de schimbarea brusca de personalitate.
Când cotesc incep să alerg pe scări și să mă rog ca ușa din spate să nu fie încuiată.
Norocul este de partea mea și ies afară.
Acum ce dracu ar trebui sa fac?
CITEȘTI
Rănește-mă!
Short Story|FINALIZATĂ| Prima carte a seriei 'Semnele trecutului' Irene este fata rebela care prin sudoarea muncii a reușit să își impună respectul la ea in liceu, dar toată acea munca va fi în zadar când un coleg nou apare in liceu. Primul ei instinct...
