A doua zi de școală începe la fel de plictisitor, ca și celelalte de altfel. Încerc să fiu concentrată pe ce zice profa de franceză, dar mintea mea e de mult pe pajiști verzi. În spatele meu se aude un pss-it enervant, știu deja că Benjamin încearcă să îmi atragă atenția, dar va eșua lamentabil ca de fiecare dată.
— Irenee, psssss, Irene.
Oare el nu își dă seama că eu nu îl bag în seamă și că fac pe-a surda intenționat? Chiar atât de greu de cap l-am lăsat? Credeam că a învățat ceva de la mine.
— Știu că mă eviți intenționat, dar totuși ai vrea sa auzi asta.
Asta mi se pare interesant. Mă întorc spre el cu o privire intrigată, dar când fac asta profa de franceză observă asta și începe să îmi facă altă morală în franceză.
— Iar Irene, chiar nu poți fi puțin atentă la ora mea? Nu am pretenții prea mari de la tine, doar atât lucru îți cer. Este prea greu?
Da, sunt într-un fel sau poate e chiar 100% sigur că sunt oaia neagra a clasei. Îi fac semn lui Benjamin să îmi scrie pe o foaie ceea ce voia să îmi zică, acesta se conformează și îmi scrie.
"Te așteaptă Ylai în spatele liceului după ore ca să discutați ceva important."
Asta va fi interesant.
CITEȘTI
Rănește-mă!
Historia Corta|FINALIZATĂ| Prima carte a seriei 'Semnele trecutului' Irene este fata rebela care prin sudoarea muncii a reușit să își impună respectul la ea in liceu, dar toată acea munca va fi în zadar când un coleg nou apare in liceu. Primul ei instinct...
