Dau în sacul de box ca și cum aș da în fața lui Ylai și mă pregătesc cumva pentru următoare bătaie pe care trebuie să i-o articulez.
Vânătăile care au apărut după prima încăierare sunt încă prezente, dar nu mai sunt atât de dureroase pe cât par. Mă bucur că articulația cotului nu a fost prea afectată prea tare și că pot da în continuare ca o maniacă.
Mama intră încet în camera pe care am amenajat-o ca fiind sală de antrenament pentru mine și mă privește nesigură, știe că nu am călcat pe aici de când făceam acele lupte ilegale pentru că stăteam prost cu banii, iar sănătatea mamei era prea șubredă pentru a munci.
— Scumpo, sigur ești bine?
— Nu, nu sunt. spun și oftez, aceasta mă cheamă pentru o îmbrățișare, iar eu mă duc la ea. De acest lucru aveam nevoie acum.
— Îmi spui ce ai pățit?
— Nu...
— De ce?
— Fiindcă mamă încă nu este momentul potrivit.
Nu mă forțează și pleacă știe că dacă am ceva să îi zic o fac de bună voie. De aceea e cea mai tare.
CITEȘTI
Rănește-mă!
Cerita Pendek|FINALIZATĂ| Prima carte a seriei 'Semnele trecutului' Irene este fata rebela care prin sudoarea muncii a reușit să își impună respectul la ea in liceu, dar toată acea munca va fi în zadar când un coleg nou apare in liceu. Primul ei instinct...
