Capitolul 2

67 9 0
                                    

    Eram​ în fața dulăpiorului meu și încercam să îl deschid, dar afurisitul parcă își bătea joc de mine și nu voia să se supună forței pe care o exercit asupra lui. De nervi i-am mai servit doi pumni și am încercat din nou, dar același rezultat. Grozav, iar voi întârzia fiindcă școala asta a adus cele mai proaste dulăpioare sau mai bine zis nu le-a schimbat de mai bine de 20 de ani.
    Cat timp îmi maltratam dulapul o mana mă dă la o parte și deschide acea ușa de metal, acum am un car și mai mare de nervi. Băiatul respectiv de întoarce spre mine cu un rânjet superior și atunci îmi dau seama că e Ylai. Daca așteaptă mulțumiri mai are de așteptat până la moartea mea. Îmi scot cărțile din dulăpior și plec în clasă, când din urma mea se aude vocea enervantului.
  — Nu ai de ce să îmi mulțumești, nu a fost mare lucru. și râde, mă bucur că se amuză; dar eu nu m-aș grăbi să fac pe grozavul.

Rănește-mă!Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum