Pov.Autor
Simtea ca plutea dar nu intr un mod placut.
Nu visa. Era realitate dar asta era.
Efectul drogului.
Stia ce il asteapta in fiecare zi cand el consuma aceasta substanta si totusi nimeni nu l a prins.
Avea mereu rezerve si totusi nimeni nu il vizita.
Toti au uitat de existenta lui?
Cel mai probabil ca nu deoarece o fapta groazina creata de un monstru nu poate sa fie uitata.
Deci Yoongi nu era uitat de lume insa lumea incerca sa uite de el.
Era un monstru si de asta era convins si el.
Toata linistea si atentia lui se regaseau in ceea ce facea el.
Se uita atent la sangele ce se prelingea in jos, patand astfel si podeaua.
Putea sa se controleze, sa nu le mai cada prada drogurilor insa durea.
Toate aceste lucruri erau ca niste cutite infipte.
Apoi se uita catre cer zicand:
-Toate astea sunt pentru mine, pentru a te revedea intr o buna zi!
