❝Înainte să fie pace, sângele va vărsa sânge și lacul va deveni roșu...❞
Încă de la începutul timpului, pe malul lacului au existat patru clanuri de războinici: Clanul Vântului, al Tunetului, al Umbrelor și al Râului. Acestea au trăit în a...
CAPITOLUL II — FĂT-FRUMOS CEL ATACAT ȘI SÂNGE DE ANIMAL _____________________________
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Putem spune că era o zi normala pentru cei din Clanul Tunetului. Ca deobicei, toate patrulele de graniță și sesiunile de vânătoarea mergeau ca la carte, împărțite fiind de secundul Clanului. Dar, desigur, toată normalitatea avea să fie aruncată pe geam în curând.
Zhavia Kim și Yoo Kihyun mergeau în patrulă împreună, de-a lungul graniței cu Clanul Umbrelor. Ca deobicei, nimic prea interesant nu se anunța pentru acea zi caldă de iunie, și poate ar fi rămas așa, dacă, pe partea cealaltă, n-ar fi fost la vânătoare un bărbat cam împiedicat.
Zhavia era foarte mândră de cum decurgeau lucrurile în acea zi. Împărțise oamenii pe patrule, ajutându-l astfel foarte mult pe lider, care nu se simțea prea bine și era în grija vraciului, și-și lăsase ucenica, pe Minhee, în grija unui alt mentor care voia să facă un antrenament special – cei doi ucenici trebuiau să se lupte unul cu altul.
Kihyun, pe de altă parte, abia aștepta să termine această patrulă. Nu o luați în nume de rău, nu era leneș, ba chiar îi plăcea să facă astfel de expediții, dar nu neapărat cu ea. Vedeți voi, oricât de mult ar încerca să nege, era pur și simplu gelos pe femeia mai tânără pentru că ea era secundul. Cei doi se înțelegeau foarte bine în majoritatea timpului, puteau fi chiar prieten, dar pe băiat pur și simplu îl rodea o mică-mare gelozie când era lângă Zhavia. Se simțea prost pentru aceasta, deoarece ea a fost una dintre singurele persoane care nu l-a judecat după originile mamei sale. Spera din tot sufletul ca ea să-l aleagă drept secund când avea să ajungă lider.
O vorbă de demult spunea că toate se întâmplă la granița Clanului Umbrelor – putem spune că cei din al Vântului nu au auzit de asta. Încă de la domnia lui Stea Încovoiată, acest Clan și-a arătat dominația și setea de putere nemărginită, fie că o făceau prin cale pașnică sau nu. Din fericire, Stea Încovoiată a murit în Bătălia celor Cinci Oștiri, iar locul i-a fost luat de Choi Dalpo, un bărbat mai cumpătat și mai pașnic. Cel puțin așa părea.
Un mic zbârnâit se auzi din partea dreaptă, adică de către graniță. Zhavia și-a întors privirea într-acolo, confuză, dar Kihyun a acționat mai rapid și s-a aruncat la pământ, trăgând-o și pe ea după el. Bine făcu, deoarece la mai puțin de două secunde, o suliță se înfipse în copacul de lângă el, fix la nivelul la care le-a fost capul. Cei doi s-au târât cu rapiditate după un tufiș, nelăsând nicio clipă brazii de pe partea cealaltă din ochi.
— Ăștia au înnebunit? întrebă în șoaptă, ușor panicată, Zhavia.
Kihyun nu-i răspunse, ci se înțelese cu ea printr-o privire și o mișcare a capului. Deodată, au pornit fiecare în altă parte, ca să poată observa atacatorul. Practic, era total interzisă trecerea granițelor la mai mult de doi metri față de malul lacului, dar de această dată aveau un motiv întemeiat. Un posibil atac din partea Umbrelor.
