warriors: shadow of the mountain | apply-fiction

prolog

PROLOG — CLANUL SÂNGELUI
_____________________________

          La apusul soarelui, pădurea părea cât se poate de liniștită. Singurul sunet prezent era foșnetul frunzelor bătute de vânt, urmând ca mai apoi să cadă pe pământ. Era undeva în mijlocul toamnei, fiind o seară caldă după o zi însorită de noiembrie. Totul părea calm și liniștit. Din păcate, doar părea.

          Ca la un semnal mut, pe dealul apusean din apropierea locului Adunării, apărură vreo două sute de siluete. Fiecare purta cu el săbii, scuturi și pumnale, iar vânătorii, ce stăteau în spatele războinicilor, aveau arcuri și săgeți pregătite în tolbe mari, ce îi îngreuna. Două dintre siluete se evidențiau prin strălucirea aurie a armurii ce o purtau în lumina soarelui ce dispărea după deal. Această armură era specifică liderilor. Acesta era Clanul Tigrilor, o uniune periculoasă dintre cel al Umbrelor și cel al Râului.

          În mai puțin de zece secunde după apariția lor, pe dealul răsăritean, au apărut alte siluete. Pe acestea, lumina soarelui nu bătea la fel de puternic, dar tot se întrezărea armura de aur purtată de cei doi lideri uniți. Acesta era Clanul Leilor, format din cel al Vântului și cel al Tunetului.

          — Stea de Corb, arată-te!

          Vocea puternică a unui bărbat din partea Tigrilor se făcu auzită. La câteva secunde, începu un vacarn de voci, care cereau în cor aceleași lucru: ca liderul Tunetului să se arate.

          Acesta nu ezită să facă niște pași buni în față, până în mijlocul vâlcelei, aproape de Piatra cea Mare, locul pe care se urcau liderii la Adunări. Liderul Vântului a rămas în urmă, fiind gata ca, în orice moment, să pornească armata în luptă. Din partea Tigrilor, cobora spre Stea de Corb chiar cel care a strigat, liderul Umbrelor, Stea Încovoiată. Ajunse la zece pași față de dușmanul său, rânjindu-i printre dinții galbeni.

          Vedeți voi, Stea Încovoiată, sau Hyun Sik, după numele său real, nu era original din Clanul Umbrelor. Acesta a fost născut și crescut în cel al Tunetului, fiind un războinic foarte respectat și temut de orice Clan. Avea o mare ambiție în a ajunge ce-și dorește, dar exact aceasta la împins să ajungă în acest punct. Își dorea să obțină conducerea Clanului, iar pentru asta trebuia să fie secund. A omorât doi secunzi, mascând asta prin lupte purtate contra dușmanilor. Când în sfârșit a devenit ce-și dorea, nu i-a fost de ajuns și aproape a ucis-o pe lidera de atunci, dacă Stea de Corb nu și-ar fi băgat nasul. A reușit să arate tuturor adevărata față a lui Hyun Sik și astfel a fost izgonit. A ajuns pe teritoriul Clanului Umbrelor într-un moment critic, atunci când atât secundul, cât și liderul au murit din cauza tusei verzi. Oamenii l-au făcut liderul lor, văzându-l așa puternic, fără să știe despre crimele ce le-a comis.

          — Ce spui, Stea de Corb, v-ați decis în sfârșit? Veți părăsi teritoriul Lacului pe vecie?

          — Nici prin gând să nu-ți treacă așa ceva! Fiecare om de aici va lupta până în ultimul moment ca să-și apere teritoriul!

          — Prea bine atunci, murmură Stea Încovoiată pe un ton sumbru. Celălalt lider n-ar fi recunoscut niciodată, dar părul de pe ceafă i s-a ridicat puțin. Atunci, ți-l prezint pe bunul meu prieten. Dae Sung!

          În acea clipă, dealul apusean s-a umplut de și mai multe siluete. Acestea însă se diferențiau de cele din Clanurile originale. Erau mai mari și mai îndesați, mai vânjoși și mai barbari. În ultimele raze de lumină se putea observa că aceștia nu purtau armuri, ci piei și blănuri de animale care nu au pus niciodată piciorul pe tărâmul de lângă Lac. Unii aveau și coifuri, decorate cu dinți sau coarne de animale. Erau o priveliște înspăimântătoare, iar unul era mai uriaș ca toți și avea privirea cea mai aprigă, el părea liderul. Dar cum nimic nu este așa cum ne așteptăm, nu el era. Un bărbat micuț de statură, cam cât cel mai înalt Hobbit din creația lui J. R. R. Tolkien, se apropie cu pași grăbiți, dar demni, de cei doi lideri. Avea un rânjet nesănătos de larg pe față, întins de la o ureche la cealaltă.