❝Înainte să fie pace, sângele va vărsa sânge și lacul va deveni roșu...❞
Încă de la începutul timpului, pe malul lacului au existat patru clanuri de războinici: Clanul Vântului, al Tunetului, al Umbrelor și al Râului. Acestea au trăit în a...
CAPITOLUL VI — CUȚITE ȘI FLORI _____________________________
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Zhavia Kim nu a fost mai șocată în toată existența ei. Cum a putut să nu vadă până acum fața ucenicii vraciului din Clanul Râului. Nu fu deloc atentă la ce spuse fata, privea doar pe lângă ea, gândindu-se la un mod prin care ar putea vorbi cu ea.
Pot să vă asigur că prin capul fetei nu treceau idei ptea drăguțe. Se decise într-un final că cel mai bine ar fi s-o urmărească prin pădure, iar asta includea să se facă nevăzută de lângă tovarășii ei de Clan, ca nimeni să nu observe când pleacă. Se întoarse pe călcâie înainte ca ucenicul vraciului să-și termine vorba și porni spre marginea insulei ca să se ascundă în copaci până aveau să plece toți de pe insulă. Își puse gluga de la mantia albăstruie închis ce o purta pe cap. Așa se putea confunda mai ușor cu umbrele.
După câteva minute bune, primi oameni începură să-și facă apariția pe pod, iar după direcția în care se îndreptau, erau ori Clanul Tunetului, ori cel al Vântului. Era bine, se prea poate ca ei să nu observe că lipsește.
Dar cum am văzut de multe ori până acum și o să mai vedem, lucruri drăguțe nunse întâmplă prea des.
Simți o prezență în spatele ei, iar atunci când se întoarse dădu de acel războinic din Clanul Umbrelor care era să-i facă capul mărgea pe o suliță. De abținu să nu-și dea ochii peste cap atunci când băiatul se puse în genunchi, în aceeași poziție în care stătea ea ascunsă după un copac.
— Ce vrei? îl întrebă fata fără să-l privească măcar.
— E prea târziu să-mi cer scuze că era să omor secundul unui Clan? râse Hwang Hyunjin.
Fata se întoarse brusc spre el și-l trase după un tufiș când văzu că Choi Seo Yoon își întoarse privirea spre el. Privi câteva secunde pe acolo cu ochii mijiți, ca mai apoi să-și continue drumul spre trunchiul de copac putrezit.
— Țineți gura, Hwang! îi ceru fata, care între timp îi aflase numele. Și da, e prea târziu.
— Ce urmărești? întrebă băiatul, în șoaptă de această dată. Zhavia avea o seriozitate feroce în privire și n-ar fi vrut s-o supere pentru a treia oarr de când s-au întâlnit.
Fata stătu în cumpănă, întrebându-se dacă se merita să-i spună băiatului care e treaba. Dar până la urmă, era o chestie între ea și ucenica de vraci. Totuși, băiatul îi era de folos, poate știa măcar numele ei.
— Nu e treaba ta, răspunse ferm, dar șoptit Zhavia. Ști cumva cum o cheamă pe fata din Clanul Râului care o vorbit în fața Adunării.
