❝Înainte să fie pace, sângele va vărsa sânge și lacul va deveni roșu...❞
Încă de la începutul timpului, pe malul lacului au existat patru clanuri de războinici: Clanul Vântului, al Tunetului, al Umbrelor și al Râului. Acestea au trăit în a...
CAPITOLUL XV — GELOZIE ȘI ADEVĂRURI ______________________________________
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
A nimeni nu știe câta oară, Choi Xiuying se plângea de podul de trecere spre insula unde trebuie să se țină Marea Adunare. Să nu uităm că nici măcar nu putem numi acel trunchi de copac căzut pod. E mai mult o încercare de echilibristică cât se poate de periculoasă, la care nu puțini au dat greș și ai ajuns în apele întunecate ale lacului. Norocul celor căzuți era că mereu se afla în preajmă câte cineva din Clanul Râului, buni înotători, care săreau imediat în ajutorul lor.
Prietena ei, Seo Yoon, se afla în fața ei și-și ținea mâinile întinse în lateral, spunând că o ajută să-și țină echilibrul. Xiuying în schimb nu făcea niciun gest de acest fel. Pur și simplu pășea în față cu speranța că nu avea să fie înghițită de apele ce se aflau sub ea. La câțiva metri, se vedea un ciot dintr-un pod ce avea să servească drept trecere înspre și dinspre insulă în viitor. În sfârșit, certurile dintre clanuri pe tema asta se terminaseră și construcția putea începe.
Pe când Seo Yoon puse piciorul pe uscat – probabil mulțumind Clanului Stelelor că ajunse acolo întreagă – Xiuying puse primul picior în apă.
Într-o secundă de neatenție, una în care nu s-a uitat pe unde calcă, și-a pus talpa pe jumătate pe buștean, făcând-o astfel să se dezechilibreze și să cadă în apă. Era o seară caldă de vară, dar temperatura apei era la fel de joasă ca în mijlocul toamnei. Valurile treceau pe deasupra capului ei când bruneta atinse fundul apei, ținând ochii strâns închiși. Își agita mâinile, încercând să ajungă înapoi la suprafață și se împingea în nisip ca să-și ia avânt. Degeaba, părea că nimeni nu îi asculta rugămințile și niciun amărât de războinic al Clanului Râului nu venea după ea.
Ținea cu greu aerul în plămâni și simțea nevoie urgentă să-l dea afară ca să ia o gură de aer – doar că totul în jurul ei era apă și erau de ajuns două-trei guri ca să se înece. Se agita în zadar, distrugându-și energia spre încercarea disperată de a atinge măcar cu vârful degetelor suprafața apei, dar în acele momente era neputincioasă. O parte din ea îi înjura pe cei din Clanul Râului pentru că stau acolo și o privesc cum se îneacă, alta se blestema singură pentru că nu a fost atentă și cealaltă și-i imagina pe tatăl, mama, Taeyong și Seo Yoon plângând după ea.
Poate ar fi fost chiar așa, dacă două brațe n-ar fi prins-o și înotat cu ea spre suprafață. Xiuying încerca să nu se panicheze și să-l lase pe acel cineva s-o ducă pe mal. în siguranță – probabil acum regreta că i-a făcut veverițe împuțite pe cei din Clanul Râului. În curând simți din nou aerul și trase aer în piept, fericită că a apucat s-o facă din nou.
Abia când ajunse la mal își șterse cu o mână fața udă și deschise ochii, ca să-l vadă pe Lee Minhyuk ud leoarcă, gâfâind lângă ea și scuipând o gură sănătoasă de apă.
