Pamantul parca-mi fuge de sub picioare, si cad. Kakashi este cel care ma salveaza de la un puternic si dureros impact cu podeaua, prinzandu-ma in brate. Totusi, nu-mi puteam explica cum de Rin statea chiar in fata mea, teafara si nevatamata, dupa infioratorul incident. Poate ca... pentru ca aici totul era schimbat! Din clipa asta stiam ca ma pot astepta la absolut orice, si totusi ratiunea nu-mi permitea sa accept toate astea.
Lesin asadar pentru a o mia oara in decursul a cateva zile, de data aceasta in urma socului de a vedea o persoana pe care cu aceeasi ochi am vazut-o in urma cu un an, plina de sange si fara viata.
- Sakura, hei, Sakura! Ma auzi?
Rin privea confuza cum Kakashi incerca fara succes sa o trezeasca pe rozalie.
- Arata de parca ar fi vazut o stafie. Spuse ea.
Kakashi o duce pe rozalie in camera unde urma sa stea, si o aseaza incet pe pat, sperand ca se va trezi. Ofteaza si dispare in sufragerie inchizand usa in urma lui.
- Ce a patit? intreba satena privindu-l in ochi.
- N-nu stiu, spuse in timp ce cauta o explicatie logica, o sa vedem cand se va trezi.
*
Ma plimbam de una singura, trista si abatuta, avand deasupra mea zeci de nori negri, ce faceau sa para ca acolo sus se purta un razboi. Da, ati ghicit. Ploua. Picaturile de ploaie nu iertau nicio fasie de pamant. Nu ma ratau nici pe mine, care deja incepeam sa arat de parca sunt la dus. Paseam pierduta pe trotuarul umed, lasandu-mi emotiile sa ma copleseasca. Simteam nevoia sa am pe cineva alaturi, simteam nevoia sa am ceva mai mult decat prieteni, un el . Problema mea nu era nicidecum faptul ca nu gaseam persoana potrivita. Problema mea era ca o gasisem, insa ea nici macar nu parea sa fie constienta de existenta mea. Ma urasc. Ma urasc pentru ceea ce simt.
Inima imi sare din piept, deindata ce simt cum o mana imi atinge umarul. Ma intorc si aproape ca raman fara aer cand constat ca in fata mea statea nimeni altul decat Sasuke Uchiha, baiatul cu parul negru, ochi sclipitori, adanci si provocatori si voce angelica. Sasuke Uchiha, cel care intruchipase perfectiunea in ochii mei inca din clasa a 7-a.
- Ai sa racesti in felul asta. Spune el in timp ce-mi ia mana si o duce spre manerul umbrelei pe care o avea.
Raman muta, tinandu-i umbrela in mana, deasupra amandurora, absolut hipnotizata de frumusetea si modul in care ochii lui ma priveau.
- S-Sasuke...?
- Chiar eu.
- D-de ce esti aici?
- De ce n-as fi?
Ma holbez incontinuu la el, incercand sa dau o logica acestei situatii. Incercam, insa fara succes, sa-mi dau seama ce e in mintea lui. Cum de acum e prima oara cand imi vorbeste? De ce tocmai acum?
- Sunt aici, pentru tine. Desi nu am avut ocazia, si tot felul de lucruri s-au intamplat, mereu mi-am dorit sa vorbesc cu tine, Sakura. Stiu ce simti pentru mine, esti o carte deschisa.
- E-eu... n-nu... ce te face sa crezi ca...
- Nu incerca sa ma minti.
Cuvintele lui, spuse pe cel mai frumos ton pe care-l auzisem vreodata, au fost urmate de un sarut. Cel mai dulce si mai minunat sarut pe care-l avusesem vreodata. Ce tot vorbesc? Era primul. Buzele mele erau capturate de ale lui, iar eu nu opuneam deloc rezistenta. Pana acum, ma multumisem doar cu imaginea lui pe strada si in curtea scolii, si cu vocea lui putin spus perfecta. In momentul asta insa, cerul si pamantul, toata lumea era a mea. El era al meu.
Dupa ce mirobolantul moment se incheie si ma lasa fara cuvinte, de parca le avusesem pana acum, Sasuke isi duce mana pe obrazul meu si-mi spune acele cuvinte ce constituiau unica mea dorinta: "Te plac, Sakura. Vreau sa dau o sansa acestui sentiment."
Eu insa nu-l placeam, nici pe departe. Eu il iubeam in toata puterea cuvantului.
*
Ochii mei se deschid brusc si sunt iritati de lumina ce patrundea prin fereastra. Ma ridic si ma uit in jur, nestiind ce se intamplase cu mine. Realitatea ma loveste intr-o fractiune de secunda, si imi amintesc de Rin si de faptul ca am lesinat din cauza ei. Dar... cum se poate ca ea sa fie vie? Daca tot acest joc in care eram prinsa avea rolul de a ma uimi, isi facea treaba de minune. Imi strang genunchi la piept si imi sprijin capul pe ei. Macar exista o parte buna in toata chestia asta. Dar... la ce bun cand Sasuke nu e aici? Ma intreb eu amintindu-mi de visul din care tocmai ma trezisem.
Acel vis, fusese din fericire, in trecut, o realitate. O realitate dulce. Acela fusese inceputul relatiei mele cu brunetul la care tineam atat.
Ma ridic din pat si pasesc pe podeaua de parchet, oarecum impacata cu tot ceea ce se intampla, mai putin partea cu Sasuke. Trag aer in piept si privesc pe geam. "De acum trebuie sa fiu puternica. E singura mea salvare. "
Acestea fiind spuse, am simtit ca m-am trezit in sfarsit la realitate. Poate... trebuie doar sa astept.
Hei! :> Pentru ca v-am promis de atatea ori ca pun aceasta parte si n-am facut-o (ma simt prost, dar nu s-a putut), am decis sa postez jumatate din capitolul asta. Cealalta jumatate sper sa apara curand. Pana atunci, va las cu asta. ^^
CITEȘTI
Oare va mai fi la fel? (Sasusaku <3)
FanficSakura Haruno, o frumoasă adolescentă ce reușise să-și vadă toate visele devenind realitate a simțit într-o dimineață cum totul în jurul ei se destramă. Realitatea ce îi motiva fiecare bătaie a inimii s-a schimbat brusc într-un veritabil coşmar. Tot...
