Oare va mai fi la fel? (Sasusaku <3)

Partea IX - O stea primeşte numele "Sakura"

- Ce anume? intreb eu emotionata. 

Brunetul se apropie de mine cu o privire profunda, cu pasi inceti, de parca i-ar fi fost teama sa nu faca vreo miscare gresita. Simt imediat un nod in stomac. Era atat de placut... imi aduceam aminte de clipele in care l-am vazut prima oara. Atingerea lui calda ma copleseste cateva secunde mai tarziu. Simteam furnicaturi in tot corpul, in timp ce el ma sorbea calm din priviri, tinandu-mi capul intre palme. Cu fiecare clipa, inima imi batea tot mai tare. Sa fie oare asta schimbarea pe care mi-o doream? Oare ma intorsesem inapoi? Nu... imposibil.

- Voiam sa-ti spun ca imi pare rau.

Cuvintele pe care le spune cu atata convingere sunt urmate de un sarut dulce. Un sarut pasional, ca cele pe care obisnuiam sa le primesc de la el in trecut. Inauntrul meu tipam de fericire, si brusc toate temerile imi disparusera. Desi stiam ca totul s-a intamplat prea brusc si ca nu ar fi intelept sa am increderecin el inca, ma simteam din nou in siguranta in preajma lui.
     
- T-te iert. Ii spun eu sprijinindu-mi capul de pieptul lui.

- Nu pot sa-ti spun cat de groaznic ma simt... m-am purtat oribil. 

Ametita de tonul perfect si privirea de vis pe care o avea, nu pot decat sa-i zambesc asigurandu-l astfel ca totul era din nou bine. Fara sa spuna altceva, ofteaza usurat si imi mai arunca o privire blanda si in acelasi timp seducatoare, de care nu ma puteam satura. Urmatorul lucru pe care-l stiu, este ca de atunci a incetat sa-mi pese de tot ce se petrecea in jurul meu si in acest fel, m-am plimbat cu el prin toata Konoha, pana cand cerul de un albastru inchis incepu sa fie luminat de stele.

- Acela e! L-am vazut! spun eu zambind.

- Unde?

Arat cu degetul in directia gruparii de stele si ii spun:

- Il vezi? E chiar acolo. Sub steaua aia stralucitoare.

- Il vad acum. Si totusi... steaua aceea pare mai interesanta. Remarca brunetul cu un mic zambet pe chip.

- Ce vrei sa spui?

- Nu stiu. E ceva special la ea. Cred ca o voi numi... Sakura. 

Imi intorc apoi capul spre Sasuke, ce statea intins pe iarba cu mainile sub cap. Putinele raze de lumina existente se reflectau toate in ochii lui, dandu-le un farmec cu totul si cu totul special. Obrajii imi ard si apoi cu un zambet recunoscator imi intorc privirea catre cer, analizand mai bine acea stea.

- Acea stea... merita numele meu? intreb eu lacoma de un raspuns care sa-mi confirme totul din nou.

- Cu siguranta. Imi raspunse el.

*

Între timp, spectacolul de teatru la care Rin râvnise atât se terminase. Cei doi se întorseseră acasă, având surpriza de a nu o mai găsi pe rozalie.

- Unde e, nu pot sa-mi dau seama. Unde e?! striga Kakashi pasind ritmic de la geamul sufrageriei pana la usa.

- Poate a iesit si ea. Poate... avea nevoie sa fie singura, linistita.

- N-are niciun sens! striga tanarul aprinzandu-se si mai tare. Refuz sa cred ca nu s-a intamplat nimic! 

Satena ofta, si nemiasuportand atitudinea prietenului ei, îi spune, țintindu-l din ochi:

- Nu inteleg de ce iti faci atatea griji! Daca as fi fost eu in locul ei, ai fi fost linistit. 

Kakashi intoarse capul catre ea incercand sa inteleaga ce spune, insa in scurt timp isi pierde interesul, concentrandu-se iar pe a fi ingrijorat din pricina Sakurei. 

- Eu tin mult mai mult la tine decat ar putea-o face ea. Spuse incet, cu vocea tremuranda, Rin.

Dupa alti cativa pasi agitati, Kakashi se opreste realizand ca satena vorbi din nou.

- Scuza-ma, Rin. Chiar sunt ingrijorat. Ai spus ceva?

Auzindu-i intrebarea, Rin isi da ochii peste cap, apoi isi duce mana la falca plictisita, cu un aer de dezamagire. Tânărul cu păr alb şi rebel nu o auzea niciodată în astfel de situații.

- Nimic, Kakashi, nu am spus nimic.

Dupa cateva secunde de liniste, Kakashi izbucneste:

- Pana aici! O sun!

- Stii... in loc sa faci atata tam-tam şi să faci un şanț în podea de la atâta mers, puteai s-o suni de la bun inceput. Oricum, eu continui sa cred ca e bine.

*

Sasuke se ridica si se apropie de mine incet, apoi se joaca cu o suvita din parul meu. Cand între buzele noastre se afla din nou distanța de doar un milimetru, tot momentul este stricat de tonul de apel al telefonului meu, pe care din păcate, uitasem sa-l schimb. Jenata, aman momentul pentru a raspunde. Ma ridic de pe iarba si-mi iau mobilul, dupa care ma indepartez putin, sub privirea curioasă a brunetului.

- Alo?

- Alo, Sakura?!

- K-Kakashi...? De ce m-ai sunat tocmai acum? intreb eu iritata.

- Unde esti? De ce ai plecat fara sa spui? Ne-am ingrijorat.

- Doamne, parca-i fi tata. Spun eu satula de intrebari. Ajung imediat acasa, nu-ti face griji. Nu mai sunt un copil.

- Ok, te asteptam.

Revin langa Sasuke, care fara sa-mi puna vreo intrebare, desi sunt sigura ca mai devreme ma privea suspect, ma ademeneste intr-o alta serie de sarutari dulci, in contrast cu soapte ce îmi inspirau cele mai minunate stari.

Asta e Sasuke cel de acum cateva zile? 

Dupa un sfert de ora, Sasuke ma conduce jumatate de drum, luandu-si apoi la revedere printr-un sarut scurt si o imbratisare stransa. In timp ce el mergea in directia opusa, eu ramasesem zambind ca o idioata in lumina unui stalp electric. Cand intr-un final ajung acasa, sunt intampinata de Kakashi ce ma astepta ca-n filme, destul de deranjat, pe un fotoliu. 

- Ce ai patit? intreb eu incercand sa aman subiectul pe care urma sa-l dezbatem.

- Ai fost cu Sasuke, nu-i asa? Ti-a facut ceva? intreba el ridicandu-se si analizandu-ma.

- Cum de ai stiut? In fine. Sunt bine, nu s-a intamplat nimic.

- Chiar nu vreau sa para ca am vreo problema cu asta, dar dupa ce s-a intamplat in club in noaptea aceea, ma indoiesc ca ti-ar putea vrea binele. Inteleg ca-l vrei inapoi, dar nu e cam imprudent ceea ce faci?

- Apreciez faptul ca-ti faci griji, dar ştiu şi eu să-mi cântăresc deciziile. Totul e bine. Acum, putem inchide subiectul...?

- Cum vrei... Spuse el oftand.

In urmatorul moment, cineva ma ia de mana si ma trage spre incaperea alaturata, gest care reuseste sa ma sperie de moarte.

- Maine avem cursuri, Sakura. Nu crezi ca e cam tarziu? spuse Rin autoritara.

Amandoua izbucnim apoi in ras. 

- Am devenit brusc o fetita de doisprezece ani si nu stiu?  

     - Poate. Sau poate ai devenit una cu doar cinci ani mai mare. Spuse ea zambind copilareste.

Satena face o miscare mai ciudata, intorcandu-se brusc. Aceasta se loveste de Kakashi, ce se uitase pana atunci la noi, amuzat, din pragul usii. Ea inghite in sec si roseste, dupa care pleaca cu capul plecat, incercand sa se ascunda de privirile noastre.

Il place. Mai mult ca sigur, il place.