Capitolul 6

574 9 0
                                    

-Nu știu dacă mai contează acum ce a fost atunci. Ar trebui să lăsăm trecutului tot ce-i aparține. Mereu ar trebui să facem asta, dar spre norocul tău, e nu am putut niciodată să las trecutul în pace. Și nu te-am uitat.
-Eu nu cred ca mai contează. Am început cu stângul și nu as vrea sa terminam tot asa. M-am gândit la tine o vreme de atunci. Destul de multa vreme. Ai ceva al tău care te scoate în evidenta și nu le dă voie oamenilor sa te uite. Trăiești în propria umbra, dar strălucești.
Mă pusese iarăși pe gânduri. Ma obliga sa ma gândesc la mine, la cum sunt eub. Și ma făcea sa ma egoista din cauza ca ma gândeam la mine. Trăiesc în propria mea umbra, dar strălucesc.
E un dar, sunt sigura de asta, dar e darul tuturor femeilor. Toate trăim în umbrele pe care le creștem în jurul nostru,insa ele ne ajuta sa stralucim în ochii celor care ne vad doar pe noi.
Ar trebui sa fii orb, ca bărbat, sa nu vezi ca sufletul oricărei femei poate străluci minunat atunci când e pus într-o lumina frumoasa. Dar mai depinde și de bărbat. Depinde dacă el e capabil sa aducă aceasta lumina asupra femeii lui.
Am stat de vorba mai mult decât m-aș fi așteptat,am făcut cunoștință. El, un oarecare R, iar eu, o oarecare A. M-a invitat la cafea în acea după-amiază și îmi poti spune orice, dar eu încă mai cred ca cel mai bun pețitor rămâne cafeaua... Atâtea relații au căpătat un început la o cafea... Printre care și a mea, trebuie sa recunosc.

Damă De Treflă Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum