Jack and Jager

Prolog: Nu mi-a părut bine să te cunosc

     Înjur nervoasă și continui să fug pe strada îngustă, iluminată doar de un stâlp.
Cum naiba am ajuns aici?!
     Gândul îmi fuge automat la începutul zilei, care trebuia să fie una tipică...

      -Neața sărbătorito, îmi urlă Ana în ureche, trezindu-mă instant. Ceasul de pe masă arată ora 6:25 dimineața.
      -Vaco, ce cauți aici la ora asta?! o întreb nervoasă, punându-mi perna peste față. Oftez la gândul că azi e ziua mea, deoarece e o zi ca oricare alta pentru mine.
      -Trebuie să te trezești devreme azi, hai sus, exclamă ea, trăgându-mi perna și plapuma de pe mine, forțându-mă să mă ridic din pat. Îi adresez câteva cuvinte frumoase în minte în timp ce mă spăl pe dinți, după care mă gândesc cum să-i fac felul.
      Astăzi împlinesc minunata vârstă de 18 ani și, sincer, tot ca la 15 ani mă simt. Lui Ana tot îi umblă gura de câteva luni deja, cum că e o zi foarte specială pentru mine. Azi nu e cu nimic mai special ca ieri, așa cum ieri nu e mai special ca și alaltă-ieri. Cred că v-ați prins de idee.
     În timp ce îmi fac machiajul, mă gândesc la cum va decurge această zi: voi ajunge la liceu, mă voi lua la ceartă cu baba de latină din cauză că beau cafea la ora ei, mă voi înjura cu proful de mate și, în general, mă voi înjura cu toți. Cum am mai zis de atâtea ori, o zi ca oricare alta.
     Bineînțeles că, înafară de Ana, nimeni nu știe că azi e ziua mea și intenționez ca așa să rămână. În cel mai bun caz, poate deschid o sticlă de Jagermeister și o beau pe toată, cântându-mi ,,La mulți ani!" singură. Deși, mi-e atât de lene încât nici asta nu cred că voi face.
     După ce am ieșit din baie, îmbrăcată, parfumată, machiată și cu moralul în Groapa Marianelor, m-am dus să îmi pun niște cafea într-o cană și, dacă sunt norocoasă, să scap de Ana.
     -Cum azi e o zi specială, începe Ana -iar eu îmi dau ochii peste cap- , vom chiuli de la ultima oră și vom merge la deschiderea noului bar din centru, își termină Ana propoziția, eu aproape scăpându-mi cana din mână.
     -Merg numai dacă-mi faci cinste, spun eu, încercând să negociez cu ea. Aceasta își dă ochii peste cap, acceptând. Tot timpul când vine vorba de cluburi, baruri sau petreceri, Ana știe că nu mă voi duce decât dacă face ea cinste cu băutura. De aceea ea e falită și eu nu.
     -Hai să mergem, iar întârziem la ora babei, oftează Ana, blocându-și ecranul de la telefon. Înjur silențios și o urmez până la mașina ei, un Toyota Prius roșu. Mă așez pe scaunul pasagerului, drumul fiind unul tăcut, eu holbându-mă pe geam.
Liceul este mai anost decât pare, cu pereții lui albi și geamurile fumurii, prăfuite. Holurile sunt pustii, din cauză că iar am întârziat, dar măcar este liniște. Ne cerem scuze când intrăm în clasă și constatăm că avem oră liberă, cu un suplinitor care este acolo mai mult pentru prezență. Dezinteresul se citește pe fața acestuia, nebăgând de seamă că am intrat în clasă. Îmi dau ochii peste cap, enervată că mi-am cerut scuze degeaba și mă duc în banca mea, dormind pentru restul orei.
Orele trec rapid unele după altele, una mai plictisitoare ca cealaltă. Am luat 2 la fizică și mi-am băgat picioarele, la propriu, pentru că mi le-am trântit pe bancă și așa am stat toată ora.
Deja mă plictisește tot conceptul de școală. Parcă ceva din mine a plecat în altă parte de când am intrat în clasă. Nici nu mă chinui să-mi găsesc ocupație, pentru că știu că e degeaba. Și, uite așa, mă trezesc în mașină cu Ana, care bătea câmpii despre acest nou bar, care se numește ,,Calypso", aparent. Cică este un loc d-ăsta mai underground și deep, adică practic va fi frecventat de toți cei neînțeleși și cu probleme psihice. Sau drogați. Sau oameni care nu au nici o legătură cu realitatea, așa cum sunt eu.
Ne îngrămădim în oameni, ca să ajungem la intrare și, când ajungem la scări, deja nu mai am aer în plămâni. Înăuntru, altă poveste: barul și mai plin. Îmi dau ochii peste cap și mă duc să iau ceva cu alcool pentru mine și ceva suc pentru Ana, fiindcă e cu mașina și nu poate să bea.
-Jager Tea și un Lipton, te rog, spun eu în cel mai monoton ton posibil, uitându-mă la meniul scris pe o tablă cu cretă colorată. Nu mă concentrez să mă uit la barman, nu am energia necesară.
-12,50, îmi spune barmanul, eu aruncându-mi privirea înspre el, așa, din politețe.
Barmanul e un tip blonduț, cu părul scurt și ochii de un albastru deschis, bătând înspre gri. Îi întind banii și apuc băuturile, acesta făcându-mi cu ochiul. Îi întorc spatele după 3 secunde și o caut pe Ana în mulțimea de oameni, găsind-o pe un fel de platformă, stând pe o canapea. Aceasta conversa cu Sonia, o tipă super drăguță, din anul 2 și cu Tudor, un tip mai mic ca mine cu un an.
Mă așez lângă Sonia și îi întind Anei sticla de suc. Iau o gură din paharul meu și constat că este chiar pe gustul meu. Poate barul ăsta nu e așa de nașpa cum am crezut inițial.
-...și i-am zis că se comportă ca un copil și boul mi-a făcut crize, că na, ce știe să facă altceva? povestește Sonia însuflețită, eu fiind pe lângă subiect.
-Nu știu bă, nu-l cunosc, dar umblă vorba că-i antipatic, gen, așa am auzit, zice Ana și Sonia își dă ochii peste cap, exasperată. Se vede că situația îi testează limitele.
-Antipatic, ne-antipatic, îi gagică-miu și pula mea, mă enervează!
-Nu-i ok ce se întâmplă, Sonia, sincer acum, termin-o dacă e pizdă și face scandal, spune Tudor, încercând să o încurajeze. Sonia, în schimb, îi aruncă o căutătură furioasă și pufnește. Săracul, o place de un an și încearcă să-i spună, dar ea zici că-i paralelă și nu-și dă seama.
-Coaie, am venit să bem, ce vorbim atâta de handicapați?! E ziua mea, faceți și voi cinste și tăceți, zic eu după o tăcere lungă. Sincer, azi nu am chef să aud cum se plânge toată lumea pe lângă mine. Măcar dacă fac asta, să mă îmbete prima dată.
-Taci fă proasto și fumează, îmi răspunde Sonia, luminându-se la față. Îi arăt degetul și-mi aprind o țigară, dezlipindu-mă de realitate.
Ziua de azi nu putea fi mai plictisitoare.