Jack and Jager

Capitolul 3: Urmări (Partea II)

Clipesc de câteva ori, nervoasă. Casa mea e bordel și nu știu eu?! Îmi arunc telefonul în pat, acesta aterizând fix în capul lui Codrin. Mă felicit mintal și zâmbesc malefic.
-Ce mama... murmură Codrin, frecându-și fruntea și uitându-se urât la mine.
-Ups, zic eu râzând, îndreptându-mă înspre baie, pentru a face un duș. Sper să se care amândoi până ies, deoarece nu am starea necesară să-i văd. Puteau să-și aleagă altă zi. Corecție, niciodată.
Îmi termin dușul destul de rapid, ieșind din baie cu lenjeria pe mine și un prosop. Din părul meu umed curg câteva picături, dar mă voi ocupa de asta după ce mă voi îmbrăca. Spre teroarea mea, Codrin stă pe patul meu, cu ochii în telefon. Pufnesc nervoasă și-mi caut niște haine, cu ochii lui Codrin acum ațintiți pe mine. Mă prefac că nu îl văd, asta până când realizez că acesta stă pe telefonul meu.
-Te-a lăsat mă-ta cumva? întreb calmă, dar cu un ton jos și îi smulg telefonul din mână.
-Cine e Robert? întreabă el cu un ton inocent, uitându-se la mine amuzat.
Ține-mă Doamne, că dacă-i fut una...
-Dar tu cine ești? întreb sarcastică, decisă că azi am să fiu pacifistă. Nu mă mai încurc cu toți proștii.
Codrin se preface rănit, pufnind. Râd în mintea mea și când să ies din cameră, telefonul îmi zboară din mână.
       -Chiar ești retardat, exclam eu, plecând din cameră. Lua-l-ar dracu de telefon, la ce nervi am fix telefonul mi-e problema. Mă îmbrac fără alte incidente, punându-mă jos pe gresie, aprinzându-mi o țigară. Deschid geamul și fumez în liniște, fără să-i văd fața nenorocitului ăluia. Mi-am început ziua foarte fain, dacă știam că ăsta va fi aici rămâneam la Vlad. Mă jur.
       Îmi sting țigara, îndreptându-mă înspre bucătărie. Înjur nervoasă când îi văd fața lui Codrin. Să mai scoată un cuvânt.
       Aștept nerăbdătoare să se facă cafeaua ca să am o scuză să ies din cameră. Ana stă întinsă pe canapea, uitându-se pe telefon, iar Codrin se uită concentrat la telefon. Mulțumesc, universule.
       Când îmi torn cafeaua, îmi amintesc de telefonul meu. Sper să nu se fi crăpat. După ce mi-am făcut cafeaua, urc în cameră și-mi găsesc telefonul pe birou. După o scurtă inspecție, acesta nu pare spart. Îl deschid și nimic nu-mi pare suspect. Îmi beau cafeaua liniștită, pierdută în gânduri.
       -Ai un încărcător? se aude o voce din pragul ușii, iar eu îmi dau ochii peste cap.
       -Tot n-ai dispărut? întreb eu cinică, sorbind din cafea.
       -Încântătoare ca întotdeauna, zice și încerc din răsputeri să-l ignor. Astăzi nu e un moment potrivit să se joace cu nervii mei.
       -Ce vrei? întreb când văd că nu vrea să plece.
       -Să ne futem, zice și eu mă înec cu cafeaua, scuipând-o. Ce față ai băgat, exclamă el, râzând.
       -Pula mea de bou, zic și mă întorc cu spatele la el, acesta plecând din cameră. Mersi că ai plecat, cale bătută.
       -Sandra-
       -Ce dracu mai vrei?! țip și mă întorc, numai să o văd pe Ana, uimită. Credeam că ești Codrin, mă scuz rapid, iar aceasta ridică o sprânceană, dar nu spune nimic.
       -Dăm o petrecere? întreabă și eu pufnesc.
       -Poți să dai, dar nu aici. Casa mea nu e bordel, îi amintesc și ea îmi arată degetul mijlociu. Și fără ăla, cum îl chema, Constantin, exclam eu, greșindu-i numele intenționat. Ana râde la auzul apelativului.
       -Hai mă, va fi fain, zice ea și bagă ochii de cățeluș. Știe că n-o pot refuza când bagă ochii de cățeluș.
       -Nimeni nu doarme aici și tu cureți mizeria, zic și ea acceptă. Și fără Constantin.

      Halal petrecere. Ăștia s-au făcut mangă și au plecat la Calypso, iar eu am rămas acasă singură. Nu știu de ce se torturează așa, băutul ăsta inconștient nu-i de mine.
      Pun pauză la film și mă duc să-mi mai iau niște pizza din bucătărie. Când sunt gata să ies, aud o bătaie în ușă. Oricine bate la ușă la ora asta e nebun să creadă că-i voi deschide. Un mesaj apare printre notificările mele.

       ,,Iubirea mea: Deschide-mi pls
        Eu: Cine dracu ești
        Iubirea mea: Codrin
        Eu: Să sugi pula, poți sta acolo"

       De când dracu îi am numărul? Nenorocitul, sigur el mi l-a trecut în telefon. Să stai acolo nene.
      Ciocănitul în ușă devine și mai insistent, eu ignorându-l cu desăvârșire. După jumătate de oră, nu-l mai pot suporta.
      -Ce dracu vrei- țip nervoasă, oprindu-mă instant. Codrin se sprijinea de pragul ușii, având o vânătaie la ochi și buza spartă.