Jack and Jager

Capitolul 1: Urmări (Partea 1)

Au trecut 2 luni de la incidentul din Calypso și pot să zic cu mâna pe inimă că ziua aceea a fost cea mai ,,deosebită" zi de naștere pe care am avut-o vreodată.
La momentul actual, clubul a fost renovat și redenumit ,,Bunker". Am aflat că focul a pornit din cauza unui client beat, care a trântit o sticlă de masă, spărgând-o, ca mai apoi să încerce să-și aprindă o țigară, scăpându-și bricheta. Nimeni nu a fost rănit grav, câțiva au făcut atacuri de panică sau au inhalat fum, numai eu și barmanul am avut niște arsuri nu prea grave. Clientului i s-a făcut dosar penal și a trebuit să plătească pagubele în valoare de 20.000 de lei. Patronul clubului a fost luat la răspundere pentru că nu era acolo, iar răspunsul lui a fost să renoveze clubul. Pe barman nu l-am mai văzut din acea seară și am aflat recent că este bine și nu a pățit nimic. Am fost lăudată pentru ,,eroismul" meu, și de atunci nimeni nu a mai vorbit de acest incident. Brațul meu este bine, nu mi-a rămas decât o cicatrice puțin vizibilă, un cerc alb pe laterala brațului.

-Ce faci gagica? întreabă Ana, cu un entuziasm în voce. Oftez obosită din cauza zilei încărcate pe care am avut-o.
-Obosită, îi răspund monoton.
-Știu ce te-ar putea ajuta cu asta, zice ea și primesc o notificare de la Instagram. Când deschid aplicația, îmi apare o poză în care era Ana ținând niște sticle cu alcool în brațe, zâmbind aproape malefic. Râd când îi văd expresia.
-Nebuno, zic și râd. Când și unde? o întreb cu un chef brusc. Al dracu, știe că mă poate mitui cu băutură, de asta mi-a trimis poza. Știe că nu ratez o petrecere dacă acolo este și Jagermeister.
-La Sonia acasă, în două ore. Vezi că Sonia s-a despărțit de gagică-su, adaugă Ana super rapid.
-De asta bem? întreb eu mirată. Ține-l pe Tudor departe de ea, știi cum face când e beat, adaug eu, amintindu-mi incidentul neplăcut de acum doi ani.
-Nu mersi, eu îi cuplez, zice Ana entuziasmată și eu îmi dau ochii peste cap. Să zicem că Ana e paralelă cu chestiile de genul. Foarte paralelă.
-Ai grijă ce faci, o ameninț eu, ea închizându-mi în nas. O înjur nervoasă și-mi trântesc telefonul în pat. Mă gândesc la ce aș putea purta azi, într-un final luându-mi bluza pe care tot zic că am s-o port cândva. Acum am ocazia.
Vineri seară, o zi tipică de băut. Nu mă machiez prea complicat, știind că o să mă îmbăt. Îmi iau geaca din cuier, pornind pe străzile pustii și liniștite. Cu căștile în urechi, nici nu mă deranjez să mă grăbesc.
-Serios? mormăi silențios, uitându-mă în spate, la corpul de care m-am ciocnit. Am un noroc fantastic azi.
Ajung în fața blocului unde locuiește Sonia la scurt timp. Fetele îmi fac cu mâna de la geam, aplecate cam prea mult peste el. Zâmbesc și le fac semn să plece de la geam, ca să nu cadă de la etajul 5. În lift (pentru că să fim sinceri, nu urc până la etajul 5 din lene pură) am puțin timp să-mi retușez machiajul.
Cum intru în casă, mă izbește un miros de alcool și ceva ușor fructat. După ce mi-am pus tenișii lângă ceilalți papuci, ajung în bucătărie, încercând să găsesc sursa mirosului. Pe masă se afla un bol ce conținea fructe și ce presupun eu că ar fi alcool, amestecate. Lângă bol sunt niște sticle, unele începute, altele nedeschise, printre care una de Jack Daniel's, una de Jagermeister -un zâmbet îmi apare pe față când văd sticla- , una de suc de mere verzi, una de Lipton cu lămâie și altele mai micuțe, fără etichetă.
       -Ce sunt astea, otravă? întreb eu sarcastică, arătând înspre sticlele mai mici.
       -Vișinată, Stalinskaya, Tazovsky și Săniuța, îmi răspunde Ana în timp ce apucă un pahar de plastic și un pai.
       -Ce face sora mea, aud o voce entuziasmată din spatele meu, Teddy punându-și mâna după umerii mei. Îi zâmbesc și îi trimit un pupic în aer.
       -Teddy, se aude o voce pisicoasă din spatele meu, mă înșeli? întreabă Sonia, pe un ton ușor indescifrabil. Teddy se întoarce și o sărută rapid, iar eu mă uit perplexă la ei pe furiș, Ana făcându-mi semn să nu întreb. Dau din umeri și deschid sticluța de Alexander, dând pe gât două guri sănătoase. Am venit să beau, nu să pun întrebări.
      Ajunși în living, îl observ pe Vlad pe canapea, uitându-se la telefonul lui. Dau din cap în semn de salut și el face același gest. Mă așez pe canapea și beau din paharul pe care mi l-a dat Ana. Sincer, combinația de fructe congelate, suc și Tazowsky e bună.
      -Unde e frati-miu? întreabă Sonia, din brațele lui Teddy. Vlad numai își ridică privirea rapid, uitându-se la ea două secunde.
       -Ar trebui să ajungă, spune și dă din umeri.
       Poate agăț ceva în seara asta, gândesc eu și mai iau o gură de alcool. Să nu mă înțelegeți greșit, dar câteodată trebuie să te bucuri de viață... iar acum ar merge o distragere.
       -Codrin! o aud pe Sonia urlând, întrerupându-mi șirul gândurilor.
       -Ești beată Sonia, ce naiba, aud o voce din hol.
       Când misteriosul tip apare în cameră, am impresia că universul își bate joc de mine.
       Acest Codrin este barmanul pe care l-am scos de sub barul ce luase foc. Brusc, mi se făcuse sete, așa că m-am dus în bucătărie, cu gândul să beau ceva tare.
       Codrin se uită la mine cu coada ochiului în timp ce mergeam înspre bucătărie. Poate am noroc și nu știe cine sunt.