Jack and Jager

Capitolul 12: Ai o inimă?

            -Haide, Sandra, au trecut 5 zile deja, spune maică-mea, spălând o cană.

         Îmi dau ochii peste cap și-mi continui cafeaua și țigara.

             -Și? o întreb eu pe maică-mea plictisită. Tot n-am reușit să rezolv problema, deci...

             -Te gândești prea mult la asta, trebuie să faci ce-ți dictează inima, nu creierul. 

             -Când m-a ajutat asta vreodată? zic și mă ridic de la masă. Îmi verific telefonul a cincea oară pe ziua de azi și încă nu văd vreun mesaj de la Codrin, Vlad sau Ana. Mă simt cam jicnită că nu m-a căutat nimeni în astea 5 zile, dar după îmi amintesc că le-am dat block la toți. Ups.

             Pentru că sunt o persoană care se bagă în probleme numai pentru că se plictisește, le dau unblock și un val de mesaje apare.

             N-am să mint, ador când lumea mă caută, mă face să mă simt importantă. Acest ego va fi moartea mea într-o zi...

             #instasatana: Ei haide, nici măcar o petrecere nu te scoate din peșteră? ora 7, la Ana

             #s4ndra_: ce alcool e disponibil? 

           Mi-a trebuit mie să pun mâna pe telefon; spre mirarea mea, Codrin răspunde destul de rapid. Bine, omul e mereu cu telefonul în mână.

             #instasatana: Jack Daniels și Jager

            #s4ndra_: am să fiu acolo

                                 ține această informație confidențială Constantin

           #instasatana: ok Sara :) 

                                       ești ok? 

            Nu răspund la mesaj și îmi închid telefonul. Nu știu cum să răspund la această întrebare, așa că nu voi răspunde la mesaj. Ce logică imbatabilă.

            Maică-mea îi în tură, deci mor de plictiseală. Îmi pun un serial și-mi comand ceva de mâncare. Fiind absorbită de serial, aproape nu aud când cineva bate în ușă. Mă entuziasmez, crezând că e mâncarea mea și aproape alunec pe parchet.

           -A, tu erai, zic cu un ton dezamăgit și mă uit la Codrin care doar ridică din sprânceană. Credeam că e mâncarea, continui și îl las să intre. Ce cauți aici?

           -Păi, mă plictiseam și eram prin zonă, zice el punându-se jos la masă și aprinzându-și o țigară. Mi-ai dat însfârșit unblock, zice și se uită curios la mine, de parcă așteaptă ceva. Eu doar tac și mă uit la el, iar el la mine, pentru câteva secunde.

          -Ce să zic, îmi place să mă bag în probleme, zic și-mi aprind o țigară. De ce te tot uiți la pijamalele mele? întreb și mă uit și eu la pijamale, numai ca să realizez că sunt într-un tricou care-mi ajunge până la genunchi și chiloți. Nu prea îmi convine că nu am pus niște pantaloni pe mine, dar asta e viața. Codrin doar dă din umeri și se uită în continuare. Știi ceva? Ești ciudat azi, zic și mă îndrept înspre dulapul suspendat ca să-mi iau o cană pentru cafea. Încerc să ajung la o cană, dar e prea sus. Fix când mă gândesc să mă urc pe blat ca să ajung la ea, îl simt pe Codrin în spatele meu cum ia cana fix înainte să pun mâna pe ea. Îl înjur mental și aștept să se dea din spatele meu. Nu o face.

          Mă întorc să-i iau cana și după mă întorc înapoi să-mi pun cafea.

         -Poți să te dai ca să mă urc pe blat? îl întreb și el însfârșit se dă. Mă urc pe blat și iau o gură de cafea, gândindu-mă la petrecerea din seara asta. Chiar vreau să mă duc? Sunt conștientă că nu pot evita problema toată viața și va trebui la un moment dat să spun lucrurilor pe nume. 

                   Sau ar trebui să o las așa?

          Nu apuc să reacționez că sunt trasă într-o îmbrățișare. Îl îmbrățișez înapoi, bucurându-mă în secret de parfumul lui. O fi Codrin un idiot, dar măcar are parfum mișto. Dar n-am să-i spun asta, pentru că i se va urca la cap. Se simte bine îmbrățișarea asta, nici nu știam că am nevoie de ea.

*tobele vă rog* 

        Codrin's POV

     Ok, poate trebuia să stau pe curul meu și să nu vin aici. Sincer nu-mi pasă. După cât s-a sclifosit Ana astea 5 zile am zis că dacă nu-și rezolvă ele problema vin la Sara și o târăsc afară din casă numai ca să mi-o ia pe nebună de pe cap. 

    Nici nu știu de ce am luat-o în brațe, dar se simțea ca ceva ce trebuia să fac. Chiar trebuie să o scot din casă ca să se împace cu Ana. Nu știu cum e pentru fete, dar dacă Vlad ar fi făcut ce a făcut Ana, probabil ne-am fi bătut și după am fi zis ,,asta e, viii cu viii, morții cu foștii". Bine, o pot înțelege și pe ea, ceva acolo nu e bine în relația lor, plus că din ce am auzit când se certau, ăla a dat în ea, ceea ce mă umple de furie. Cum să dai într-o fată? Am provocat destule răni fetelor, dar niciodată fizice. Bine, nu prea cred că e corectă comparația. Rănile psihice dor mai tare decât cele fizice. Ce mă face să dorm mai bine noaptea e faptul că sunt 100% convins că ce am provocat nu a fost dintr-o dorință de a face rău. Pur și simplu așa sunt eu.

    Ținând-o în brațe, parcă am sentimentul că o piesă de puzzle s-a așezat la locul ei. De parcă... aici îi este locul.

                  Hah, hai să vedem cât ține! Eu pariez 3 zile.

     Câteodată mă satur de ciclul ăsta constant de sentimente-după-urmează-void. Câteodată mă întreb dacă sunt capabil să iubesc sau nu. Nu am stat să găsesc răspunsul. 

    Parcă am dubii cu pariul.

           Wow, Codrin are inimă? Ceva serios se întâmplă aici!