Don Juan

Capitolul 3

"Murder is like potato chips: you can't stop with just one."

― Stephen King, Under the Dome

          Următoarele săptămâni au decurs în veşnica rutină, ei se chinuiau, eu încercam să par cât mai preocupat. Nici o urmă până la ora actuală, nici nu aveau cum să lege piesele astea ca să găsească persoana din spatele nebuniei care îi speria atât de rau.

          În final, "Don Juan" al nostru fusese declarat, criminal în serie. Era clar că toate au fost ucise de aceeaşi mână, aceeaşi minte iscusită. Inteligent băiatul ăsta, ce aş putea spune? Am zâmbit, sorbind din cana de cafea.

          Deja mă săturasem să mă prefac interesat de încercările lor de a pune lucrurile cap la cap. După fiecare victimă, secţia devenea tot mai interesată de caz, unde te întorceai, auzeai discuţii despre el. Bărbaţii erau de părere că ar putea fi un homosexual nebun, pentru că era mult prea ordonat ca să fie un barbat „normal". Sau poate e doar mai inteligent decât voi, ipocriţilor. În căpuşorul lor minuscul şi neînsemnat, un bărbat homosexual, pe lângă faptul că nu era „normal", putea cu uşurinţă să întreţină relaţii sexuale cu femei, când el nu avea vreo atracţie fizică faţă de ele, cam atât de idioţi erau colegii mei. Femeile erau oripilate de cât de uşor putea cineva să le întoarcă minţile şi să le fure tot, terifiate de ideea că 20 de femei, frumoase, de succes, au fost prostite şi manipulate de un tip despre care nu ştiau mai nimic. Nici măcar nu au fost văzute în prezenţa vreunui bărbat suspicios sau necunoscut, în ultima lună dinaintea morţii.

          Aveam grijă ca după prima întâlnire, cea din bar, de unde le „agăţam", să nu mai fim văzuţi împreună. Unora le spuneam că sunt însurat, altora că nu îmi place atenţia şi surprinzător, muşcau momeala, fără să încerce măcar să mă facă să mă răzgândesc. E probabil în natura blondelor, cine ştie?

          Asta era ultima zi de "pedeapsă". Diseară, urma să ajung în unul dintre cele mai pretenţioase cluburi ale oraşului şi să pun mâna pe următoarea victima. Nu ştiu dacă am de gând să mă opresc vreodată.

          După muncă, mi-am făcut tabieturile şi la ora 21:20, urcam în maşină, deja. Eram ciudat de entuziasmat, trebuia să încerc să potolesc asta, altfel urma să fac o afurisită de greşeală.

          Ajuns în club, m-am aşezat la bar, comandându-mi un whisky şi plimbându-mi fără grabă privirea peste mulţime. O grămadă de trupuri, cu chipuri necunoscute, fără nimic ieşit din comun. Copiii de bani gata ai unor milionari care nu ştiau să ofere o educaţie corespunzătoare. Dacă aş fi avut o fiică şi aş fi auzit măcar că s-ar freca de un idiot, cam cum făcea bruneta în rochie aurie din stânga mea, aş fi omorat-o în bătaie.

          Nu puteam vedea nimic atrăgător la o femeie care îşi arăta corpul mai mult decât mintea, care se folosea de trup să atragă privirile bărbaţilor din jurul ei. Bărbaţii buni, cei autentici, nu se vor lăsa niciodată păcăliţi de o pereche de sâni şi un fund tonifiat. Astea le găseşti oriunde.

          Singurul mod în care genul ăsta de femeie ar putea să aibă un bărbat adevărat, ar fi în patul ei, pentru o afurisită de noapte. I-ar lăsa un gust amar faptul că tipul, mort de beat, după ce a fost cel mai probabil părăsit sau trădat de o femeie pentru care ar fi dat totul, o femeie autentică, şi-ar fi dat drumul, strigând un nume necunoscut ei, fără măcar să îşi amintească numele nenorocitei în care era adâncit în momentul acela.

          Vezi tu.. Nici bărbaţii nici femeile autentice nu sunt perfecţi. Sunt oameni, dar oameni cu mai multă minte. Femeia autentică nu o să se frece de pantalonii tăi, pentru a te atrage în patul ei. O să se joace cu mintea ta, până nu o s-o mai vrei doar în pat, ci şi în viaţă. Pe tot parcursul ei. Cât despre bărbatul autentic, el nu o să-şi lase balele să îi ajungă în pământ când o femeie îşi plimbă sânii sau fesele prin faţa ochilor lui. Nici măcar nu o să observe ce încearcă o femeie ieftină să facă, pentru că e mult prea ocupat căutând prin mulţime o femeie autentică, pentru care ar merita să aibă inima frântă. Nu o să îţi arunce glume şi apropouri perverse 29 din 30 de minute. O să-ţi vorbească şi despre univers, numai să îţi capteze atenţia. Nu se gândeşte cum să ajungă mai repede în patul tău, ci cum să îţi intre mai repede în inimă, pentru că apoi vin toate de la sine.

          Femeile ieftine se aleg cu bărbaţi ieftini, pentru că nici unul, nici altul nu sunt în stare să îşi depăşească idioata de condiţie.

          Femeia care tocmai mi-a provocat o oarecare scârbă, urmează să ajungă măritată cu un arogant, care o s-o ţină doar pentru sex, încercând mai departe să ajungă la standardele unei femei autentice, fără şansă de reuşită, evident.

          O pereche de ochi albaştrii, îndreptaţi în direcţia mea, m-a scos din amalgamul de gânduri. Mi-am ridicat privirea, întâlnindu-i albastrul limpede şi zâmbind în barbă când şi-a mutat atenţia cu o repeziciune stângace spre prietenele ei. Aici erai.. Blondă, buclele căzându-i lejer peste umerii dezgoliti, albi ca spuma laptelui, rochia neagră, uşor decoltată şi cu spatele gol, care se mula perfect pe corpul întreţinut.. 

          Da. Am găsit-o. Mi-am simţit entuziasmul în gât. Trebuia să acţionez cu grijă, orice mică exagerare putea distruge tot. Am aşteptat cuminte o bucată, aruncându-mi din când în când privirea spre ea, admirându-i frumuseţea. Cred că totuşi era mai frumoasă decât oricare dintre femeile de pe lista mea, dar probabil asta am spus de fiecare dată, despre „următoarea", aşa că nu vreau să exagerez nici măcar cu gândurile. După vreo 20 de minute i-am făcut semn unui chelner să ducă o sticlă de „ceva bun", pentru doamne, la masa lor. Erau patru, toate femei frumoase, însă doar ea îmi capta atenţia, era în tipar.

          Chelnerul, destul de tinerel, s-a supus, pornind cu o sticlă de lichior şi 4 pahare la masa lor, iar eu am rămas urmărind-o. Şi-a ridicat surprinsă privirea spre mine şi eu i-am zâmbit strâmb, mi-a răspuns zâmbetului şi i-am văzut prietenele apucându-se de chicotit. Presupun că începusem bine.

          Nu m-am mişcat, eu am făcut primul pas, ştie că sunt interesat, dacă are să pice în capcană o s-o facă singură, nu trebuie s-o trag eu. Nu a durat mai mult de 10 minute şi chelnerul a venit la mine, spunându-mi că doamnele m-au invitat să iau loc şi că îmi duce el băutura la masă. Bingo.

          Mi-am tras un scaun, apoi am făcut cunoştinţă cu toate, nu i-am reţinut decât ei numele. Emma.. Frumos nume, nu cred că îl aveam pe lista mea.

          M-am aşezat, intrând într-o discuţie relaxată despre cât de minunat era oraşul nostru, îl detestam, dar ea părea să fie înnebunită după el, aşa că nu eram eu în măsură să o contrazic.

          Bărbaţii sunt în stare să îţi spună 24/24 tot ceea ce vrei să auzi, doar dacă sunt atraşi de tine. Nu trebuie să te gândeşti imediat că sunt nişte mincinoşi, ei doar modelează adevărul după cum ţi-ar plăcea ţie să îl auzi. Iar dacă îţi spune că el adoră telenovelele, când de fapt le urăşte, nu îţi fă griji, el o să fie pedepsit, când o să îl obligi să se uite în ziua lui liberă la toate telenovelele tale preferate, iar el n-o să aibă ce naiba să comenteze, pentru că ţi-a spus că şi lui îi plac. Cum mai dai asta la întors?

          Lăsând telenovelele deoparte şi întorcându-ne la discuţiile de la masă, Emma chiar era o femeie genială, nu autentică sau cel puţin nu puteam să îmi dau seama încă. Asta putea lua zile sau luni. Speram totuşi să nu fie. Ultimul meu criteriu în materie de victime era să fie nişte mironosiţe, fetiţe de bani gata care aruncă bancnote în stânga şi în dreapta, crezând că asta le poate aduce tot ce îşi doresc. Dacă era o femeie autentică, trebuia s-o las în pace, nu făceam rău femeilor doar ca să le fac rău. Era un tipar. Un mod de operare pe subiecţi fără minte, iar ea deja nu îmi părea o femeie fără minte.

          Seara a decurs bine, am făcut schimb de cărţi de vizită, hotărând să ne întâlnim zilele următoare la o cafea, însă numai dacă aveam să o caut eu, pentru că ea are un orgoliu de fier. Am râs uşor când a spus asta, o dată pentru că a fost o aluzie la faptul că voia să îi scriu şi mai mult pentru mine, deoarece orgoliul ei nu o să mai conteze, imediat ce mi se dovedeşte că are toate caracteristicile pe care le caut. Pe lângă asta, cuvintele ei îmi sunau extrem de cunoscut.