Capitolul 6

19 7 2
                                    

"I have no desire whatever to reform myself. My only desire is to reform people who try to reform me. And I believe that the only way to reform people is to kill 'em."

― Carl Panzram, Panzram: A Journal of Murder


— Bună, scuze pentru întârziere. I-am auzit vocea, în timp ce se aşeza pe scaunul din faţa mea. Am fost reţinută la muncă, ceva mai mult decât am crezut că voi fi.

— Nu îţi fă griji. Am spus, aruncându-i un zâmbet înţelegător. Ai fi putut da un mesaj între timp, ca idee, nu-i aşa? Cât putea să dureze să tastezi un amărât de mesaj în care să mă anunţi că urma să întârzii puţin? Dar tu te crezi prea bună pentru a trebui să îţi explici acţiunile, nu-i aşa? Ar trebui să fie o onoare pentru mine să fiu acela care te aşteaptă, că doar toată planeta asta se învârte în jurul tău.

— Mă aştepti de mult? Am auzit-o întrebând, scoţându-mă din gândurile mele.

— Nu îţi face griji, pot să înţeleg că apar lucruri neprevăzute. Mi-am dezvelit dantura, într-un zâmbet ceva mai larg, sperând că avea să fie de ajuns cât să schimbăm subiectul, pentru că mai aveam puţin şi îi trânteam câteva cuvinte, nu prea plăcute, în faţă. Cum a fost ziua ta? Am întrebat, rezemându-mă de spătarul scaunului.

— Ca oricare alta, nu am parte de lucruri prea interesante în biroul ăla idiot. Dându-şi ochii peste cap în timp ce se juca inconştient cu lănţisorul pe care îl purta. Semn de anxietate, oare? Mi-am lăsat capul uşor într-o parte, privind-o.

— Mai spune-mi o dată, cred că mi-a scăpat din prima noastră discuţie, cu ce te ocupi? Păstrându-mi zâmbetul.

— Nu ţi-a scăpat, pentru că nu m-ai întrebat atunci. Mi-a spus, lăsând un râs uşor prea colorat pentru gustul meu să-i scape. Mama mea deţine „New Era", o companie producătoare de computere nouă piaţă. Postul de Manager de Marketing a fost al meu, imediat după ce am terminat facultatea de management al afacerilor.

— Deci tu te ocupi, practic, de cercetarea pieţei, de dezvoltarea şi promovarea produsului, corect? Am întrebat. Nu ştiam nimic despre lucrurile astea, tot ce aveam să spun în discuţia asta, erau informaţii luate de pe internet, după ce i-am găsit ocupaţia pe unul dintre site-urile de socializare. Trişam? Poate, însă asta avea să o facă să mă considere interesat de viaţa ei plictisitoare. Oamenilor, în general, le place să aibă cu cine să vorbească despre lucrurile pe care le fac sau la care se pricep. În concluzie, faptul că eu ştiam exact ce înseamnă postul pe care îl ocupa, fără să îmi fi spus asta dinainte, o făcea doar să fie mai interesată de mine. Zâmbetul larg care i-a apărut pe faţă mi-a confirmat gândurile.

— Toate astea şi realizarea unor campanii de marketing de succes. A răspuns. Părea plăcut surprinsă de cunoştinţele mele. Uau, John, lucrezi în domeniu sau te ocupi cu ceva asemănător?

          Aici ar trebui să clarific ceva, nu? Da, John. Cine ar fi atât de prost încât să le dea numele adevărat dacă vrea să le omoare? Nu ştii niciodată ce poate merge prost şi cum poţi ajunge printre suspecţi doar cu numele. John era un nume simplu, comun, în plus ideea mi-a venit la puţin timp după ce ucigaşul de blonde a primit porecla de Don Juan, John fiind varianta lui în Engleză.

— Nu lucrez în domeniu, deţin o firmă de transport de mărfuri şi sunt în oraş cu afaceri pentru câteva săptămâni. Am spus în timp ce chelnerul a intrat în separeu, aşteptând să comandăm.

—  De unde eşti, atunci? M-a întrebat imediat ce am dat comenzile şi chelnerul a ieşit.

— Sunt din Detroit., i-am răspuns, schiţând un zâmbet, apoi aşezându-mi palmele pe masă, lăsând-o să vadă verigheta. Mi-am fixat privirea într-a ei, observându-i nedumerirea. Sunt câteva lucruri pe care vreau să le discutăm înainte să continuăm cina asta. Am rostit, oftând. Problema stă cam aşa. Sunt căsătorit de aproape 10 ani, aş putea să îţi spun că intenţionez să divorţez, dar nu ar conta, pentru că oricum nu m-ai crede. Oricum ar fi, a fost o greşeală pe care am făcut-o acum mult timp şi pe care nu o pot repara cu una cu două. Chiar îmi place de tine şi chiar cred că am putea avea parte de o experienţă interesantă, asta dacă eşti dispusă să te vezi cu un tip însurat. Calm, încercând să îi citesc expresiile feţei. Nu caut doar o distracţie afurisită, caut mai mult o motivaţie să scap de căsătoria asta. Am preferat să fiu sincer cu tine de la început, tocmai ca să evit să îţi fac rău pe parcurs.

Don JuanUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum