Coregrafa Diavolilor

5

-Huh !? D-dar de ce...!!

Ştiam eu că am mai văzut undeva valizele acelea!

-Pentru că unu: eşti prea mică. Şi doi: sunt mama ta. Oh şi o mică paranteză: nu te pot lăsa cu băieţii ăştia de una singură, doar cu ameţita de Bexley.
-Va fi şi mama ei acolo! am protestat eu.
-Alice va avea treabă.
-Cum rămâne cu tata atunci !?
-Nu are nimic împotrivă.
-Bine, dar Beatrix? Cum o să se descurce fără tine, din moment ce ea e prea mică şi tata nu prea stă pe acasă? Îi pui o bonă care să ne jefuiască fără să ştim?

-Bunica o să stea la noi. Bătrâna o duce încă foarte bine.
-Serios...? I-ai spart vaza veche de un catralion de ani şi o chemi să stea la noi?
-Încă nu ştie...
-În fine, dar serviciul tău? Nu poţi demisiona!
-Deocamdată nu am demisionat, mi-am luat concediu. Oh, hei Alice, sunt Danielle, spuse mutând telefonul la cealaltă ureche.

-Se pare că avem două mămici super-sexy, şopti Zayn către Louis şi restul.

-Hei Hayley, crezi că lui Alice îi plac aventurile? întrebă Styles râzând.
-Dobitocule! i-am spus muşcându-l de umăr, făcându-l să scoată un țipăt. Asta a fost pentru că eşti un pervers! Doamne.
-Atunci...ce zici de mama ta? Chiar dacă -

Am făcut ochii mari când l-am auzit...şi l-am muşcat din nou.
Nu mă puteam mişca foarte mult ca să-i dau una direct în spate, aşa că mă foloseam de ce era mai uşor: gura.

Niall şi Louis se pare că găseau asta foarte amuzant, pentru că râdeau în continuu...mai ales Niall, mai că îmi venea și mie să râd la ce râs hilar avea el.

•••

După un drum lung în care m-am confruntat cu adunătura de idioţi şi gândurile cum că mama nu mă va scăpa din ochi...în final am ajuns la o vilă imensă, cu un gard înalt şi negru. Habar nu aveam ce căutam acolo, aşa că după ce am luat o gură mare de aer...asta a fost prima întrebare pe care am pus-o:
-Ăăă...unde ne aflăm?

-În casa asta vom locui noi, mi-a spus Louis punându-şi mâinile pe umerii mei şi zgâlţâindu-mă puţin.

-NOI !? Ce vrei să spui prin "noi" ?

-Tu, prietena ta şi noi cinci. Mamele voastre vor locui în casa de alături, cu restul echipei. O să fie amuzaaant!
-Ba din contră !!! De ce nu putem locui în casă cu mamele noastre sau de ce nu putem avea propria noastră casă...de ce trebuie să ne înghesuim toţi într-o casă?

-Nu ne înghesuim, e mult mai spaţioasă decât pare. Nu te îngrijora Hayley, promit că dacă se atinge vreunul de tine...îi bat, îmi spuse Liam zâmbind.

Mă îndoiesc că tu poţi lovi o muscă...da' păi pe ei.

Nu era vorba de atins sau nu, dar pur şi simplu nu puteam concepe ideea de a trăi cu cinci băieţi în casă! Cinci băieţi de care Bexley e obsedată...deci voi fi invizibilă! Mă voi plictisi...şi tot ce voi face -

Restul gândurilor mi-au fost şterse când am auzit nişte ţipete venind din apropiere. M-am întors şi am văzut un grup de vreo zece fete care alergau ţipând fiecare numele a câte unui membru 1D. Observasem apoi în faţa lor şi un cameraman cu o reporteriţă roşcată şi frumoasă.
PRESA !? Deja !?

Pe moment m-am speriat şi m-am grăbit să intru iar în maşina cu geamuri fumurii cu care am şi venit, dar când să deschid portiera, Styles m-a tras înapoi.
-Ce...ce crezi că faci !? Dă-mi drumul!
-Nu poţi să fugi mereu...obişnuieşte-te.
-Nu vreau! Lasă-mă să intru în maşină!