7.2 - "Sunt aşa o idioată..."

826 68 4
                                    

Nu ştiam unde mă duceam, cert e că mă învârteam şi eu pe-acolo prin zonă. Era linişte, ceea ce mă mai calma puţin.

Probabil pare că am reacţionat exagerat la minciunile alea, dar eu nu cred asta. E o reacţie perfect normală din partea mea. Când detest ceva, chiar o fac.
N-ar trebui îndepărtez prea mult, mi-am reamintit eu.

-Oh! E Hayley! Fetelor, e Hayley!!!
Ce...te rog, te rog...nu-mi spune sunt alte fane!

Un grup de fete - toate pictate pe faţă cu numele vreunui idiot din trupă, tricouri cu pozele lor şi brăţări cu One Direction.

Speriată, am vrut s-o iau la fugă, dar nu găseam niciun loc în care să mă ascund, aşa că am încremenit pe loc.

Partea cea mai nasoală...a fost că a apărut şi un reporter.

La dracu' ! Trebuia rămân în parcul ăla blestemat!

-Hayley! strigă reporterul.

Calmează-te...Ar trebui să-l lovesc între picioare şi să fug. Nu, nu ar trebui, ar fi altă pată neagră. Ai destule deja, vei ajunge ca un dalmaţian.

-Hayley, de ce ai ieşit din emisiunea lui Adam? mă întrebă reporterul.
-Băieţii unde sunt? întrebă una din fete.
-Daaa! Poate ne vor da autografe! Hayley, ne poţi spune! Te rugăm!
-Harry a ieşit şi el din emisiune, trebuie să fie prin zonă!

-Nu ştiu unde -

Până să apuc să-mi termin propoziţia, m-am trezit trasă într-o maşină. Prima dată mă gândeam că am fost răpită (mereu mă gândesc la ce-i mai rău), dar de fapt era maşina cu care am venit.

A fost o scenă tipică de răpire din filme. M-am speriat de moarte şi faptul că vedeam feţele zâmbitoare ale idioţilor în timp ce eram întinsă pe picioarele tuturor de pe bancheta din spate...nu mă ajuta cu nimic.

-De ce nu mi-aţi pus şi o cagulă pe faţă ca să fiu sigură că sunt răpită şi că în curând voi muri? Dă-te mai încolo Niall. Stai cu picioarele alea de parcă ai fi la ginecolog!
-Blugi prea strâmţi.

-SPM.
-SPM?

-Sindromul pantalonilor mulaţi...

-Hayley, nu suntem în Sonny şi steluţa norocoasă.

-Bun! Atunci o să stau pe tine, ocupi cel mai mult spaţiu, la naiba!

Şi da, chiar am făcut-o. M-am pus peste el.

Jur, băiatul ăsta e imposibil! Dacă am fi avut o trapă în capotă pot pariez acolo şi-ar fi ţinut picioarele.

Totuşi...simţeam ceva ciudat dedesubtul meu.
(Vă rog să vă controlaţi mintea aceea perversă pentru că nu e ceea ce pare.)

Erau buzunarele pantalonilor lui, care erau umplute cu ceva.
-Niall...iar ai luat mâncare?

Coregrafa DiavolilorUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum