Coregrafa Diavolilor

10.2 - Camping (II)

-Adică...aveți o relație tare ciudată din ce am observat, adaugă ea râzând.

Trebuia să-i dau dreptate lui Bexley. Noi doi chiar avem o relație ciudată pe care nici măcar eu nu o înțeleg, darămite ceilalți.

Prima dată...nu-l suportam. Pur și simplu îmi venea să-l transform în propriul meu sac de box, nu știu de ce! Mă enerva doar simpla lui prezență...dar eh, vorbim de începutul în care mi-a ruinat concursul de dans, aveam toate motivele să nu-l suport.

Apoi ne-am mutat toți în aceeași casă, unde am fost condamnată să împart nu numai camera...dar și patul cu el. Din nou eram într-o stare de confuzie. Uneori ziceam "enervant mai e", iar alteori "na că ne putem înțelege, îmi place asta".

După care...a fost faza cu minciunile și filmul...și din nou nu mai voiam să-l văd. Dar tot legat de faza asta a fost și partea cu acoperișul, unde mi-am cerut scuze pentru prima dată față de cineva...și atunci iar, aveam un sentiment plăcut în interior știind că suntem ok și nu certați.

Am ajuns să accept rolul ăla stupid pentru toți cinci...și iată-mă acum, în campusul Blue Lagune unde se vor ține filmările. Și din nou, împart cabana cu trei din cinci idioți, printre care se află și el...iar până în prezent eu nu sunt sigură dacă suntem prieteni sau nu. Încă am un "buton automat" care-mi schimbă sentimentele fără să-mi dau seama.

-Hayley! Ajută-mă aici, nu sta pierdută-n spațiu! strigă Bex trezindu-mă la realitate.

-S-scuze...aveam o reflecție asupra trecutului.
-Întrebarea mea te-a intrigat așa mult? mă întreabă tachinându-mă, în timp ce mai întindea o pătură în cort.

-Hm, da...să zicem. Îmi pare rău...
-Hă? Pentru ce?
-...adică...um, știu...
-Că îl plac?
-Î-hm.
-Hayley, ești nebună sau ce? În primul rând, te-am întrebat despre relația ta ciudată cu el din curiozitate. Și da, îmi place Harry. Dar încă sunt în stadiul în care îi iubesc pe toți în aceeași măsură dar nu ca mari vedete sau posibili-iubiți, îi iubesc ca prieteni. Și în al doilea rând, ești prietena mea cea mai bună, iar asta spune multe. Așa că n-ai decât să-ți faci de cap cu ochi-verzi.

-Hei, nu spune asta! Nu-l plac...în felul ăla! Nu-l plac deloc. Încă sufăr după...el, îi spun în șoaptă... Bex știind la cine mă refer.

Și-a dat ochii peste cap și voia din nou să-mi țină morala ei enervantă de zece minute pe care o primeam mereu când aduceam vorba de el, doar că slavă Domnului...Zayn și-a strecurat capul în cort exact înainte să înceapă, urmat apoi de ceilalți.

-Nu-ți place de cine? întreabă el, clar dându-mi seama că a prins o mică parte din discuția mea și a lui Bex.

Cu puțin noroc, nu a prins nimic important.

-De...ăăă...un tip...de la...de la noi din liceu, spun înceată, neștiind dacă m-a crezut sau nu.

-Ce discuții aveți și voi...
-Scuză-ne că nu suntem tu ca să vorbim non-stop despre mâncare, îi spune Bex lui Niall. Ați adunat lemnele?