𝐷𝑒𝑠𝑐𝑒𝑛𝑑𝑒𝑛𝑡𝑢𝑙 𝑐𝑟𝑖𝑚𝑖𝑛𝑎𝑙𝑢𝑙𝑢𝑖 𝐼 (boyxboy)

IV.

Trecuse de mult ora la care studenții trebuiau să se prezinte în băncile facultății pentru începutul noului an, doar Robert încă se afla in patul lui.

Austin și-a rupt din timp și l-a anunțat pe director despre activitatea lui Robert din ziua precedentă, pentru ca nu voia ca puștiul sa aiba necazuri. Numele lui a apărut si la știri, James Red a ținut să ii precizeze numele si faptul că a fost cu adevarat de ajutor si in cele mai periculoase situații. Agentul i-a admirat curajul, însă nu înțelegea cum un student la medicina a luat pur si simplu arma si a înaintat cu ea ca si cand ar fi fost nimic. Avea stagiari de la poliție care atunci cand aveau arma în mână erau mai tematori ca niște șoricei atunci cand vedeau o pisică. Însă nu a putut afla nimic despre el atunci cand i-a verificat dosarul. Știa doar faptul că a fost abandonat, a intrat în sistem si pana la varsta de 18 ani nu i s-a găsit o casă. A avut 20 de familii posibile, unele chiar l-au adus înapoi după 4 ore de la adopție. Ceea ce i se întâmplase în trecut părea crunt pentru agent, dar privind la reușita lui de ziua trecută își dădu seama că acest Robert Barrow era cu adevărat un tip puternic si inteligent.

Somnul lui avea să se piardă curând din cauza unor râsete în șoaptă si a pașilor mici de pe podea.

-Doarme așa drăguț.se auzi vocea subțire a unei fete

-Shh! Nu e drăguț. Și o să mă omoare dacă te vede aici!

Simțea privirea cuiva arzându-i pielea așa că deschise ochii si acea persoană se sperie si căzu pe patul lui Thomas. Robert oftease adânc apoi se ridică la marginea patului fără să scoată vreun cuvânt. O fată. De ce ii părea cunoscută? Poate pentru ca chipul ei apărea pe toate tablourile si in toate pozele lui Thomas. Durerea de cap puse stăpânire pe el și își puse palmele pe față.

-O dai afară sau trebuie să vă dau pe amândoi?zise brusc

-E iubita mea...

-Nu-mi pasă, Thomas.spuse tăios si isi lasă coatele pe genunchi

Era prima oară când ii spunea numele. Thomas. Brunetul se simțea oarecum amenințat de privirea lui Robert așa că își luă ceva si isi conduse prietena spre ieșire.

-El e Robert Barrow?se auzi vocea fetei înainte să iasă

De unde ii stia numele? Se încruntă putin apoi se ridică și fu cuprins de amețeală. Nu mai mâncase de ceva timp si probabil cantina era închisă. Își scoase telefonul de sub pernă și văzu un mesaj nou primit de dimineață.

Flint: Când te trezești, anunță-mă. Îți voi face cinste cu prânzul sau cina.

Presupun ca o problemă s-a rezolvat, spuse în gând apoi merse spre baie. Își făcu rutina zilnică după care își luă o ținută de iesit afară ceva mai lejeră si părăsi campusul. Locul era destul de pustiu, se aștepta la ceva mai multa lume. Nu il interesa totuși ce e cu ceilalți. Era doar o observație pe care o făcuse în treacăt. Era fericit ca nu avea să mai dea nas în nas cu vreun adolescent abia scăpat de sub controlul hormonilor. Merse direct la restaurantul la care se întâlnea cu Flint, mașina lui se afla parcata în față. Trecuse pe lângă ea apoi intră un restaurant si privi în jur. Sunetul clopoțelului fusese cam strident pentru starea în care se afla.