Am fost cea mai mare fană a ta

Capitolul 7

           Nu am putut să dorm. Am stat și m-am uitat pe geam, de unde vedeam toate micile luni din campus care se stingeau și se reaprindeau una câte una. Soarele deja începuse să răsară, pictând cerul în nuanțe de roz și mov, care dispăreau încet. Mă uitam la Naomi care dormea nemișcată lângă mine, după care iau telefonul în mână. Mai erau trei minute până când alarma trebuia să sune, vestind faptul că ar trebui să mă trezesc, însă eu n-am închis un ochi toată noaptea. Nu mă puteam gândi decât la cum viața unui om se poate schimba într-un timp atât de scurt. Totul în viață se mișcă într-un timp alert, fără să ne dea timp de acomodare și fără să ne întrebe dacă vrem ceva sau nu. Totul se întâmplă pur și simplu.

           Liniștea din cameră e perturbată de alarma telefonului meu, care sună puternic, trezind-o pe Naomi.

          — Ugh, Evs, nu mai pune alarme așa devreme, mormăi ea.
          — Nu e devreme! E 7, iar cursurile încep la 8, răspund eu, forțându-mă să zâmbesc.

         Cât timp Naomi mai stătea în pat, încercând să-și revină după alarmă și să nu adoarmă la loc, eu merg să îmi caut niște haine pe care să le port în prima mea zi oficială ca și studentă. Într-un final, optez pentru o fustă midi roz pastel, plisată, un tricou alb și o pereche de teniși tot albi. Când eu deja eram gata de plecare, o văd pe Naomi că abia se ridica din pat. Hotărăsc să nu o aștept; deja era foarte târziu și oricum ea era la facultatea de psihologie, deci mergeam oricum în direcții diferite.

         Ajung la primul curs cu exact trei minute înainte să înceapă și mă așez într-una din băncile vechi din amfiteatru și nu-mi vine să cred pe cine văd că intră în clipa următoare.
         E chiar ea. E Sara. Dar ce face aici? Ei niciodată nu i-a plăcut să citească, sau să scrie, sau orice altceva legat de literatură. Pe lângă asta, dacă nu țin minte greșit, ea zicea că nu merge la nicio facultate anul acesta pentru că "vrea să se relaxeze după tot efortul depus pe parcursul liceului".

        — Everleigh, iubita mea! mă strigă ea cu o voce pițigăiată, și o văd cum se îndreaptă către mine.

          Asta nu se va termina bine.
      — Bună și ție, Sara! răspund eu vizibil iritată.

     — Ce mă bucur că suntem la aceeași facultate! zice ea cu un zâmbet malefic. Tu, eu și Jason, continuă, punând accent pe numele lui Jason.
     — Parcă ziceai că nu vrei să continui studiile, cel puțin momentan. Și din ce știu eu nu ți-a plăcut niciodată nimic legat de literatură.
     — Am venit aici pentru tine, drăguțo! Doar nu credeai că scapi așa ușor de mine, nu?

      Da, într-adevăr, nu mă așteptam să scap așa repede de ea, dar nici așa. Voiam câteva clipe în care să scap de ea și de toate planurile ei stupide de a mă pune într-o lumină proastă. După ce se aflase că Jason mă înșelase cu ea, toți îmi reproșau că eram toxică pentru el sau că e numai vina mea, fiindcă ea mereu avea grijă să ia ce e mai rău despre mine și să exagereze cât de mult putea.

        Nu o să uit niciodată cum, într-o excursie din clasa a șasea care dura trei zile, într-o noapte, a venit la mine în timp ce dormeam și mi-a tăiat părul până la urechi. Îl aveam până la fund. În dimineața următoare, am găsit coada și o foarfecă lângă mine, pe care le-am luat în mână fix când profesoara care era cu noi a intrat pe ușă. Cât de certată am fost atunci de profesoară nu vreau să îmi amintesc...

         Nu am înțeles niciodată ce a avut cu mine fiindcă niciodată nu i-am făcut nimic, sau, dacă i-am făcut, nu aveam nici cea mai mică intenție. Dimpotrivă, mereu am încercat să fiu cât de amabilă am putut cu ea de dragul tatălui meu, care era prieten foarte bun cu tatăl ei și mai mergeam în vacanțe împreună.