*micul secret*

211 12 0
                                    

MIN SOON POV.

După ce îl întreb cum am ajuns aici din se schimba la față, surprinderea mea e ca era o față tristă.
Jin: pai dupa ce ai plecat de lângă mine am mers să te caut si cand te-am gasit erai inconștienta si te-am adus aici
Eu: ok, multumesc *dau sa ma ridic*
Jin:unde crezi ca mergi?
Eu: la ora
Jin: te-ai țicnit??
Eu: nu, față de tine nu stau bine cu notele ok? Acum lasă-mă să merg în clasă
După jin ma lasa, si merg direct in clasa...
Ma enervează cand cineva se îngrijorează degeaba.. imi aduce aminte de părinți, si nu imi place!!

JIN POV.

Min soon pleaca iar de lângă mine.. dar de data asta si mai rece, am facut ceva gresit? Fata asta nu e in toate mințile.., adică toate fetele ar vrea sa fie in locul lor ea de ce nu? Adică serios...
În fine... Eu tot nu renunț la ea. Ar trebui să merg si eu la ore.

= dupa ore=

O vad pe min soon cu un buchet de florin in mana si pleaca grăbită de la școala. Oare is de la ceva băiat? Si asa am inceput sa o urmăresc pana vad ca merge înspre cimitir, am încremenit.

MIN SOON POV.

Am mers să iau niste flori pentru tata, am luat florile pe care stiu ca le adoră

Am mers să iau niste flori pentru tata, am luat florile pe care stiu ca le adoră

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

Merg din ce in ce mai repede, pentu că azi se împlinește 1 an de la decesul lui. Nu v-am spus dar eu sunt doar cu mama pe care o iubesc din tot sufletul, de când tata ne-a părăsit ea a facut tot posibilul sa nu imi lipsească nimic. Imi era dor de tata enorm de mult, cu el făceam orice, de la joacă pana la plimbări in locuri nemaipomenite, ok sa revenim. Am ajuns in fata cimitirului.. parca ceva nu ma lasa sa intru acolo, imi era teamă cei drept.. dar imi fac curaj si intru cum am si intrat lacrimile își fac si ele apariția pe fata mea, il caut pe tata printre lacrimi si merg la mormântul lui si incep sa discut cu el cu voce tare, nu-mi pasa daca cineva ma aude pur si simplu parca chiar vorbeam cu el:
Eu: ce faci tata? Cum mai esti? Tie bine acolo? Sa sti ca ne lipsești enorm de mult mie si mamei. Mie dor sa mergem in locuri ciudate, mie dor sa vorbim lucruri ciudate pe care doar noi le puteam vorbi!
Abia astept sa ne revedem tata din nou si sa te strâng în brațe!!
La ultimul cuvânt am urlat cât de tare am putut ca sa ma descarc si am inceput sa plâng...

𝑰𝒖𝒃𝒊𝒓𝒆 𝑪𝒐𝒎𝒑𝒍𝒊𝒄𝒂𝒕𝒂☯︎Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum