Conduși de dorința răzbunării

11 # iluzii#

Raul apare de nicăieri lângă mine, iar eu rămân puțin uimită de prezența lui și îl întreb:

- Ce faci aici?

- Ți-am încurcat planurile? îmi spune el nervos

- Ce vrei să spui?

- Am auzit discuția ta cu Teo!

- Și ce?!

- Nu cred că este o idee bună să te duci la petrecere, din câte știu eu, Raluca nu te suportă, iar Teo este un imbecil și nu ai ce căuta în preajma lui. Am auzit lucruri, urâte despre el...

- Fac ce vreau! îi răspund indiferentă. Dar ce cauți aici?

- Ți-am spus azi dimineață că vin să te iau!

- Prefer să merg cu autobuzul!

Trec pe lângă Raul, iar acesta se urcă în mașină și merge încet în spatele meu. Se comporta ciudat în ultimul timp, mă făcea să mă îndepărtez tot mai mult de el.
Am pierdut din nou autobuzul, datorită " norocului" pe care îl am. Raul coboară din mașină și vine spre mine.

- Hai să mâncăm o înghețată! îmi spune el

- Nu ies cu tine!

- Presupun că vrei să ieși cu Teo! îmi spune nervos

- Te comporți ciudat...

- Tu, te comporți ciudat! Te comporți așa din ziua în care ți-am spus că am sentimente pentru tine...

- Dar, eu nu vreau! Nu-mi pot permite să iubesc pe cineva! mă răstesc la el

- Îți e frică că te voi răni? îmi vorbea cu lacrimi în ochi

- Știu că n-ai face asta... Trebuie să plec!

•Perspectivă Autor

Raul a rămas nemișcat, privind-o pe Carmen cum se îndepărtează. O iubea încă din copilărie, dar când i-a mărturisit ce simte pentru ea, Carmen a început să se îndepărteze de el. Toți o considerau o ciudată, dar în ochii lui era specială, simțea că trebuie să aibe grija de ea. O iubea, dar o privea din umbră, alinându-și dorul doar cu simplul fapt că o privea de la distanță.
Nu suporta ideea că, Carmen se duce la acea petrece și decide să vorbească cu Raluca să-l invite și pe el, știa că fata are o oarecare slăbiciune pentru el.

- Bună, Raluca!

- Bună... fata devenise roșie la față și îi vorbea cu emoție

- Am auzit că dai o petrecere, sunt dezamăgit că nu mă inviți și pe mine...

- Ba da, te invit! îi vorbea nu nerăbdare

- Super! Voi fi acolo!

Raul se îndepărtează, iar Raluca nu-și mai încăpea în pile de emoție. Avea sentimente pentru el și o considera pe Carmen o rivală. Era motivul pentru care nu putea s-o suporte, considera că ea le stă în cale, dar Raul nu-i dădea niciodată importantă, o iubea pe Carmen.

Perspectivă Carmen

Am ales să merg pe jos, începusem să cred că Raul era gelos dintr-un oarecare motiv. Și eu am sentimente pentru el, dar îmi e teamă să iubesc, dacă ar păți ceva la fel ca familia mea, aș rămâne singură, prefer să-l țin departe de mine...

Ajung acasă, obosită, mă dureau groaznic picioarele, eram nervoasă și am mers foarte repede. Dana mă privea îngrijorată și îmi spune:

- Carmen, ce-ai pățit? Esti roșie la față și obosită...

- Am pierdut autobuzul!

- De ce nu l-ai sunat de Raul?

- Păi... Dana, nu pot să-l țin aproape de mine. Ii se poate întâmpla orice, datorită trecutul meu...

- Îl iubești! îmi spune ea cu un zâmbet cald și o sclipire în ochi. N-o să poți mereu să te lași condusă de trecut!

- Mi-am amintit, o să merg la o petrecere diseară. Dar, cred că nu este o idee bună. Rămân acasă!

- O să te duci, draga mea! Trebuie să ieși din rutină.

Mă las convinsă de vorbele Danei și merg în cameră să mă pregătesc pentru petrece, știam că Raluca n-ar fi prea fericită să mă vadă și ar face orice să mă facă de râs, îmi trebuia o ținută care s-o lase cu " gura căscată ".