Conduși de dorința răzbunării

30 # Croazieră #

Este ziua în care o să plec în croazieră. Sunt puțin speriată, n-am mai fost pe un vas până acum...
Se aude o bătaie la ușă:

- Intră!

- Bună dimineața! îmi spune Șerban

- Neața...

- Nu cobori să luăm micul dejun?

- Nu îmi e foame...

- S-a întâmplat ceva? mă întreabă Șerban

- O să plec câteva zile pe un vas de croazieră cu Raul.

- Și-a amintit de tine?!

- Nu... Dar sper din suflet s-o facă!

- Totul va fi bine! îmi spune Șerban și mă strânge în brațe

- Trebuie să plec!

Îmi iau rămas bun de la ei și plec. Azi mă simt încrezătoare! Simt că îl pot face să-și amintească de mine.
Când am ajuns l-am întâlnit pe Raul.

- Bună, iubito!

- Iubito?!

- E doar o poreclă! Trebuie să părem un cuplu în fața lor.

- Da, un cuplu...

- Mai este ceva... Va trebui să ne prefacem 24/24 și vom împărți aceiași cameră!

- Bine!

Of! O să mă simt incomod...
Ne urcăm pe vasul de croazieră, iar Raul mă prezintă unor prieteni de-ai lui, când Raluca și soțul ei, Eugen, vin spre noi.

- Bună, Raul! îi spune Raluca și îl sărută pe ambii obrajii.

- Ea este prietena mea, Carmen!

- Ce ținută frumoasă porți! De unde o ai? îmi spune Raluca

- Nu este la fel de scumpă ca a ta! îi spun ridicând din sprânceană.

- De nu vă duceți voi să alegeți o masă pe punte? ne spune Eugen

- Desigur! răspunde Raluca

Am mers cu Raluca să alegem o masă, cât timp ei aduceau băuturi. Simțeam o ură de nestăpânit pentru această fată, aveam un impuls puternic s-o arunc în Mare.

- Gata Carmen, poți lăsa teatrul deoparte! îmi spune Raluca

- Ce teatru?

- Văd ce faci! Cum l-am scăpat din mână tu ai profitat rapid de ocazie!

- Ești atât de egoistă! Cum ai putut să-l faci să trăiască în minciună? Dacă l-ai fi iubit măcar pe sfert ca mine, l-ai fi ajutat să-și recapete memoria!

- Nu-și va aminti niciodată de tine! Și ști de ce? Pentru că îl vreau înapoi! îmi spune Raluca

- Ești măritată!

- Cea mai mare greșeală din viața mea!

- Oamenii ca tine se otrăvesc cu propria lor răutate!

Înainte ca ea să-mi spună ceva, apare Raul însoțit de Eugen. Nu pot înțelege ce motive are să facă toate aceste lucruri... Poate avea totul, de ce nu poate renunța la el...

- V-am adus băuturile! spune Eugen

- Despre ce vorbiți? ne întreabă Raul

- E atât de frumos aici! Mă bucur că ați venit și voi! spune Raluca

- Eu... Mă duc în cameră! le spun și mă ridic de pe scaun

- Vin și eu! spune Raul

Am ajuns în cameră. Ar fi trebuit să mă bucur că am parte de o croazieră gratuită și că voi sta într-o cameră frumoasă, dar... n-am niciun motiv de bucurie. Am noroc dacă o să pot adormi, s-au întâmplat multe azi...

- Ești bine?

- Nu Raul, nu sunt! Știu că încă ai sentimente pentru Raluca, dar este o persoană îngrozitoare. Știu că ți-ai pierdut memoria, dar asta nu este o scuză că ai rămas lângă ea. Credeam că ști să faci diferența între oameni!

- Carmen?! De unde...

- Gata Raul! țip la el

Nu mă pot stăpâni, mă trântesc în pat și izbucnesc în plâns!

El se așează lângă mine
- Carmen! Mi-am pierdut memoria în urma uni accident! Îmi amintesc de trecut doar din ce mi-au spus alții!

- Îmi pare așa de rău... Eu... E numai vina mea...

- Despre ce vorbești?

Las discuția în aer și părăseasc camera. Am spus prea multe...Știu că și-a pierdut memoria, dar și-a pierdut și sufletul?