Conduși de dorința răzbunării

29 # Îndrăgostit de fosta iubită#

Perspectivă Carmen

Mă simt prinsă în trecut, doar că acum rolurile sau inversat, eu sunt cea care așteaptă un răspuns de la el. Ar fi trebuit să refuz propunerea lui... dar, nu pot! Vreau să-l fac să-și amintească de mine, chiar și cu prețul că m-ar putea urî...

Mi-am luat o zi liberă pentru a mă pregătit pentru nunta fostei lui, m-am pregătit mai mult emoțional... Știu că în acest timp, în lipsa mea, el a avut sentimente pentru Raluca... Nu cred că aș suporta să-mi spună că încă o iubește! " A sărutat-o pe ea în locul meu! A îmbrățișat-o pe cea de care spune că nu o suportă! A ținut-o de mână pe ea...pentru o minciună...A trăit o minciună...

Azi e ziua de care mă temeam... Mă pregătesc și mă grăbesc să ajung la nuntă ca să nu-l fac pe Raul să mă aștepte prea mult.

- Bună, Raul!

- Mă temeam că te-ai răzgândit... îmi spune Raul

- Ți-am promis că te voi ajuta!

- Mulțumesc! Haide să intrăm!

Îmi zâmbește și mă prinde de mână. Respirația mi se oprește pentru scurt timp și simt cum mi se înmoaie picioarele... Îl iubesc așa de mult...

- Uite-o acolo... îmi spune el cu vocea tristă

- De ce ai vrut să vi la nunta ei?

- Am și eu mândria mea!

- Raul se uită toată lumea la noi...

- Nu se așteptau să vin! Mai ales că sunt cu tine de mână, dar nu vreau să creadă nimeni că sunt încă îndrăgostit de Raluca!

- Nu mai ești îndrăgostit de ea? îl întreb curioasă

- Ba da... Am fost 6 ani împreună...

De asta mă temeam... De 6 ani împreună... Ce frumos la mințit ea! În loc să-l ajute să-și recupereze memoria, ea a profitat și și-a creat o viață bazată pe minciuni. Știu că nu e vina lui, dar mă simt trădată și dezgustată în acelaș timp!

- Se uită Raluca la noi! Hai să-i dăm ceva de privit! îmi spune Raul

- Ce vrei să faci?

- Lasă-mă să te sărut!

- Ce!?

Raul se apleacă și mă sărută, iar eu n-am timp să reacționez. Observ doar privirea dezgustă a Ralucăi. După acel sărut el rămâne tăcut și mă privește nedumerit la fel cum îl privesc eu.

- Mă simt ciudat... îmi spune Raul

- Și eu...

Raul clipește de câteva ori și își ațintește privirea pe fosta iubită.

- Este frumoasă! îmi spune el

- Are o rochie frumoasă! îi răspund

- Daa! La cum o cunosc eu pe Raluca, rochia a costat o avere!

Când preotul i-a declarat soț și soție, în timpul sărutului, Raluca îl privea insistent pe Raul, de parcă ar vrea să-i spună ceva.

- Pare fericită! îi spun lui Raul

- Da... Cu mine nu a fost fericită!

Mi-aș dori să-l pot consola... dar nu știu cum! Mă bucur doar că minciuna a luat sfârșit! Raul merită o viață departe de ea. Știu că nu-l pot avea, dar nu suport să-l văd cu oricine...

- Vom merge în croazieră cu ei... Vor face o petrecere de câteva zile pentru a le arăta tuturor ce statut social au! îmi spune Raul

- Ar trebui să te însoțesc și acolo?

- Da!

- Am să vin!

- Te voi conduce eu acasă!

- Nu-i nevoie!

- Insist! Eu te-am pus să vi aici!

- Bine...

Îl las să mă conducă acasă, iar jumătate din drum Raul nu a scos un cuvânt. S-a schimbat așa de mult de la accident... Parcă nu-l recunosc! Era un om plin de viață, îi era imposibil să rămână tăcut. S-a schimbat mult... Mai bine zis, ea la schimbat.

- Carmen!

- Da?!

- Mulțumesc pentru tot ce faci pentru mine!

Nu spun nimic, doar îi zâmbesc.

- O să-ți spun ceva, dar o să sune puțin ciudat...

- Spune!

- Sărutul tău îmi părea cunoscut! De parcă nu era prima dată când îți ating buzele...

- Raul...

- Știu, pare ciudat! Mai bine tac!

- Poți să-mi spui orice!

- Cred că am ajuns. Aici este adresa?

- Da...

Cobor din mașină. Aveam atâtea să-i spun dacă el ar fi avut curajul să-mi vorbească...