I remember... (EXO's Kris)

7.

Toata lumea stie ca nu poate exista bine fara rau. A inceput razboiul dintre Coreea de Nord si Coreea de Sud. Ce inseamna de fapt razboiul? Lumea spune ca razboiul este un conflict armat, in general de lunga durata intre doua sau mai multe grupuri sociale sau state pentru realizarea unor interese. Insa razboiul este cu adevarat raspunsul? Razboiul este nobil? Razboiul va rezolva vreodata conflictele? Razboiul nu este decat cel mai injositor mijloc de comunicare. Suntem invatati ca multumita razboiului noi traim, ca oamenii care au participat la acest eveniment au fost niste oameni curajosi care si-au dat viata pentru tara si stramosii lor. In realitate oamenii se tem de razboi. Nu lupta cinsitit, nu sunt eroi, nu sunt viteji. Sunt obligati sa participe si fiecare incearca sa faca tot ce este posibil pentru a-si salva viata. 

Eram in gara cu Wu Fan. Asteptam trenul pentru ca el sa plece pe front. Atmosfera era sinista. Nici macar soarele nu se arata pe cer. Era acoperit de nori mari si grei. Peronul era plin de barbati care asteptau trenul pentru a se imbarca, insotiti de sotiile sau de familie. Wu Fan era doar cu mine, sora lui inca nu se intorsese in oras, tatal sau era deja pe front, iar mama sa era prea slabita ca sa poata veni. Trenul soseste. Wu Fan se intoarce spre mine zambind. Simtea ca eram ingrijorata:

Wu Fan: - Nu-ti face griji, promit ca iti voi scrie imediat ce voi ajunge. Iti voi scrie in fiecare saptamana si iti promit ca ma voi intoarce. Nu spun asta ca sa te linistesc, crede-ma, ma voi intoarce. 

Lacrimile incepura sa mi se scurga pe obraji. Tremuram si imi tineam pumnii stransi. Nu stiam ce sa-i raspund, nu stiam cum sa reactionez. Insa mi-am sters lacrimile si mi-am facut curaj sa vorbesc:

Eu: -Te iubesc.Mi-a fost imposibil sa nu ma indragostesc de tine, de zambetul tau dulce si cald. Nu am cautat niciodata persoana perfecta, insa te-am gasit pe tine. Stiu ca nu mi-am exprimat niciodata sentimentele pentru tine, as putea sa-ti palavragesc ore intregi. Imi vor lipsi momentele in care iti simteam fiecare bataie a inimii, momentele in care puteam citi in ochii tai ca tii la mine. Imi pare rau daca nu te iubesc asa cum vrei tu, insa ai fost primul baiat de care m-am indragostit, primul baiat care a fost alaturi de mine.

Wu ramasese incremenit. Nu se astepta sa-i fi spus toate aceste lucruri tocmai intr-un astfel de moment. Am citit insa pe fata lui faptul ca dorinta lui se a se reintoarce crestea treptat. M-a luat in brate si mi-a spus sa nu ma mai ingrijorez atat de mult. Insa simteam cum inima ii bate fulgerator. Cand m-a sarutat i-am simtit tremurul buzelor. Ii era frica? Frica sigur ii era. Dar de ce? De razboi sau de faptul ca s-ar putea sa nu se mai intoarca? Nu mi-am dat seama niciodata. A fost prima data cand simteam ca nu-l puteam ajuta, acest lucru fancandu-ma sa ma simt groaznic. El mereu a fost alaturi de mine, a bagat mana in foc pentru mine, s-a luptat pentru mine,iar eu nu am facut nimic pentru el. 

La pornirea trenului am incercat sa zambesc, insa se vedea ca purtam un zambet plin de durere. Am stat si am privit trenul pana la punctul in care nu-l mai puteam observa. Deja ma gandeam la sosirea lui Wu. Cum am sa fiu in gara, asteptandu-l sa iasa din vagon. Sa ma duc catre el si sa-l imbratisez. Sa-i spun cat de mult mi-a lipsit si cat de greu au trecut zilele in care el nu a fost langa mine. 
Exact cand m-am intros o vad pe Hyo Min, sora lui Wu Fan. Eram nedumerita. De cat timp era aici si de ce nu a venit sa-si ia la revedere de la fratele sau? M-am gandit doar sa o salut si sa-mi vad de treaba mea. 
Hyo Min: -Deci fratele meu a plecat in razboi. Pacat. Fii sigura ca nu se va mi intoarce. "Fii sigura ca nu se va mai intoarce". Aceste cuvinte rostite cu atata usurinta, cu atata simplitate, m-au socat.