I remember... (EXO's Kris)

11.

Eram socata. Nici nu o atinsesem. Ramasesem cu privirea atintita inainte, cu mana dreapta stransa de cutit sus in aer. In cele din urma, vad in fata mea un barbat cu un pitol indreptat spre mine. Era destul de departe, nu puteam vedea clar cine este. Acesta arunca pistolul si se apropia incep spre mine. Eram speriata. Am prins cutitul cu ambele maini si l-am indreptat spre el.

Eu: -Ramai acolo, nu te apropia de mine! De ce ai facut asta? Cine esti tu?

Vocea:-Asa rau am ajuns, nu ma mai recunosti?

Cand am auzit vocea, am inceput sa plang. Nu-mi puteam stapani lacrimile. Am scapat cutitul si m-am trantit pe genunchi, incepand sa tip. Nu-mi puteam reveni din acea stare. Barbatul ramasese inca nemiscat, destul de departe de mine. In cele din urma venise langa mine. Statea in picioare cu capul aplecat, uitandu-se la mine. Plangea si el, insa incerca sa ascunda asta.

Da, ati ghicit cine era. Era chiar Wu Fan. 

Wu: -Ti-am promis ca ma intorc, de ce esti asa uimita sa ma vezi?

Nu stiam ce sa spun. Se comporta de parca nimic nu se intamplase.

Wu:-Cred trebuie sa-ti explic multe. In primul rand, aceasta persoana nu este sora mea. 
Sora mea adevarata a murit acum multi ani, la fel si mama mea. Tatal meu s-a recasatorit cu o femeie ordinara, care avea deja o fata: pe Hyo Min. Niciodata nu am placut-o, nici pe ea, nici pe maica-sa. Cu ceva timp inainte sa te intalnesc am aflat adevarul despre Hyo: ce face, cu ce se ocupa, cu cine umbla. Persoanele alea care au incercat sa te atace atunci erau sclavii lui Hyo. 

Eu: -Dar, cum de ai reusit s-o impusti?

Wu: -Si eu sunt un fel de mana dreapta a locotenentului si mi s-a dat acest ordin. De-asta nu am venit cu trenul, mi s-a dat ordin sa vin cu o trupa speciala pentru a reusi sa o prind pe Hyo. Planul a fost sa o arestez vie sau moarta, insa se pare ca nu am avut de ales. Mi-era teama ca te va ucide. Stiu, am facut un lucru groaznic in fata ochilor tai. Probabil ca nu ma vei ierta vreodata, insa nu am avut de ales.

In acel moment m-am ridicat brusc si l-am strans in brate. Il strangeam atat de tare de parca aveam impresia ca incearca cineva sa-l ia de langa mine. 
Nu-mi puteam stapani lacrimile.

Eu: - In tot timpul asta am crezut ca esti mort, simteam ca nu voi mai putea sa te revad vreodata. Aveam atatea sa-ti spun, am crezut ca nu mai esti in viata. Aveam de gand sa ma alatur tie, sa scap de lumea asta scarboasa. Insa ai aparut exact cand aveam mai multa nevoie de mine. Asa cum ai facut de fiecare data. Iti multumesc. Iti multumesc mult. 

Cred ca am stat acolo timp de 5 minute imbratisandu-l, fara sa-i mai spun nimic. Dupa ce m-am calmat, l-am eliberat din bratele mele si m-am uitat fix la el. El si-a indreptat privirea catre cadavru. 

Wu:-Trebuie s-o duc la locotenent, ma intorc repede. Du-te imediat acasa, voi veni cat de repede pot la tine.

Am dat din cap si am plecat imediat, fara sa mai spun nimic.
Peste o ora soseste Wu Fan. Stateam pe pat si se aseaza langa mine. 

Wu: - Eu saptamana viitoare ma intorc in razboi. Acum ca s-a terminat totul si esti in siguranta, vino stai cu mine si hai sa ne bucuram de saptamana asta.