I remember... (EXO's Kris)

12.

M-am mutat la el acasa, lasand-o pe mama singura. Bineinteles, mama nu era deloc suparata, ba chiar m-a incurajat. "Uau mama, tu chiar iti doresti sa scapi de mine" i-am spus in gluma.

In fine, pot spune ca acea saptamana a fost una de vis. In fiecare dimineata cand ma trezeam, primul lucru pe care il vedeam era Wu Fan, asteptand sa ma trezesc. Ne petreceam intreaga zi prin casa, prostindu-ne, batandu-ne si jucandu-ne ca doi copii. Seara ieseam in oras prin targuri, restaurante si teatre. Intreaga saptamana cerul a fost senin. De fiecare data ne uitam la stele, ba chiar am ales si o stea a noastra. Cine credea ca voi fi fascinata vreodata de astfel de fleacuri romantice?

Insa saptamana a trecut si m-am trezit in aceeasi secventa. La gara, cu Wu Fan, asteptand trenul. Observ ca era putin agitat si tinea ceva in mana. Ma uit mirata la el:

Eu: -Ce s-a intamplat?

Wu: -Stii, saptamana asta alaturi de tine a fost minunata. Acum iar trebuie sa plec, insa iti las asta ca amintire.

Intinde mana si observ un lantisor din argint un pandantiv. Mi-a pus lantul la gat si m-a sarutat pe frunte. Trenul sosise. Ne-am luat din nou la revedere si m-am indreptat spre casa.

Ascultati asta : http://www.youtube.com/watch?v=PByVChFHRBI

Au trecut mai bine de trei luni. Ca de obicei Wu Fan imi trimitea scrisori, iar eu citeam fiecare scrisoare cred ca de 5 ori. Zambeam intr-una cand le citeam.
A mai trecut o luna, iar eu tocmai ce venisem de la cumparaturi. M-am uitat in cutia postala sa vad daca am mai primit vreo scrisoare. Da, am mai primit. Insa nu era de la Wu Fan, era de la superiorul sau. 

"Hmmm..probabil este pentru Wu Fan, mai bine nu as deschide-o". Insa la destinatar scria clar: Yun Hee.
Ajung in casa, desfac plicul si incep sa citesc scrisoarea. In acel moment mi-am dus mana la gura si am inceput sa plang. Nu mai puteam citit de la atatea lacrimi. Si acum mai am scrisoarea, am invatat-o pe de rost. Citeam aceeasi fraza de zeci de ori, o citeam de parca mi-as fi dorit sa nu fie scris asa ceva. O reciteam de parca ma gandeam ca am inteles gresit. Insa nu era nimic de neinteles. Scria negru pe alb: "Domnisoara Hee, cu parere de rau tin sa va anunt ca logodnicul dumneavoastra, Wu Fan, a decedat pe data de 19 Noiembrie...."

Am inceput sa urlu, sa plang, sa trantesc tot ce vedeam in cale. M-am dus in camera mea si am inceput sa lovesc tot ce gaseam. Aruncasem masuta, sparsesem pahare, farfurii. Luasem papusa primita de la Wu si am inceput sa tip la ea, de parca m-ar fi inteles. Tipam si plangeam, plangeam si tipam. Nu ma puteam calma, nu ma mai puteam stapani.
Atunci mi-am dat seama: Wu Fan nu mi-a mai spus ca se intoarce. Cand mi-a oferit lanticul, mi-a spus "iti las asta ca amintire". Amintire. Tremuram, plangeam si inghiteam in sec. Stateam in genunchi, printre cioburi sparte.

Imi tot spuneam in soapta: "nu e adevarat, nu e adevarat". Insa de data asta chiar m-am inselat. 
A doua zi am mai primit o scrisoare, avea scrisa data: 14 noiembrie. Era de la Wu Fan de data aceasta. La inceput tot erau stersaturi si mazgalituri, semn ca nu stia cum sa inceapa. Insa a inceput in cel mai prost mod posibil: "Buna, Yun Hee".
Incep sa citesc:

"Buna Yun Hee. Iti scriu aceasta scrisoare in graba, deoarece ne pregatim sa ajungem pe front. Eu sunt bine, stai linistita. Am intalnit aici oameni minunati cu care ma inteleg de minune. Stiu ca in ultimul timp nu am reusit sa iti scriu, imi pare rau. 
De data aceasta iti scriu cu un scop. Vreau sa-ti spun ca orice s-ar intampla, eu voi fi alaturi de tine. Probabil nu vrei sa citesti sau sa auzi asta, dar te iubesc. In fiecare seara, cand ma duc la culcare, imi doresc un singur lucru: sa intalnesti pe cineva sa te faca fericita asa cum eu nu am putut niciodata, sa tina la tine mai mult decat orice pe lumea asta, si sa fie mereu alaturi de tine. Imi pare rau, eu nu am putut face asta. Niciodata nu ti-am acordat atentia necesara. Insa tu m-ai facut fericit. Mi-ai aratat ce inseamna sa zambesc, sa fiu bucuros. Stiu ce gandesti, vorbe in vant. Imi cer scuze ca nu ma pot exprima. Nu pot spune in cuvinte ce simt cu adevarat. Nu uita insa un lucru. Daca-ti va fi vreodata dor de mine, uita-te la stele. Mereu voi acolo sus, protejandu-te"

Ok, asta a fost tot  VA ROG DIN SUFLETUL, NU MA OMORATI. Am vrut sa fie un fic mai trist, asa am simtit nevoia sa-l scriu ^^