Suflete desparțite

~Capitolul I -"Momentul"~

    Era o zi, de dimineață, soarele pe cer, vântul ușor, se putea zice ca era o zi perfecta.Stela dormea. Era sâmbată. Cu o piele palidă,cu părul mov și ochii albaștrii, Stela nu zâmbea de loc. Mereu are o fața serioasa si zâmbește rar, deoarece mereu își zice sa fie un bun "Alpha". Rar mai există "Femei-Alpha",asta spune toată lumea... Stela are un craniu ca mark. Ea crede ca nu reprezinta nimic, dar veți afla mai încolo mai multe...

     Cel mai des poartă o coadă imensă,caci are un par foarte lung,urechile iei sunt mereu jos,nu pentru că îi este frica,ci ca nu simte nimic.

      Peste ceva timp o doamnă intrase în camera ei. Doamna arăta bătrâna, o culoare mov la păr, dar mai închisă. Ea îi spuse:

   -Draga! Trezește-te! Ți-am făcut micul-de-jun! spuse bătrâna, si peste câteva momente plecase din camera.

     Stela, obosită, se ridicase din pat. Prima oară s-a dus la baie, ca să se spele pe față. 

    Bătrâna era bunica ei. 

    Când ajunse la bucătarie, avea pe masă șuncă si ouă. Era una dintre mâncărurile ei preferate. Mâncand cu poftă tot din farfurie bunica ei i-a spus că mai târziu se duce la magazin.

   -Vrei ceva de la magazin? spuse bunica ei. Sau încherc eu sa ghicesc ce vrei?

  -Poți sa încerci. spuse Stela. Nu vreau ceva anume...

     Peste ceva timp plecase Bunica Stelei la magazin. Stela era singura acasă acum, și putea sa simtă un fior ușor...Era frig in casă...ea se plimbase prin casă sa vada dacă vreoun geam este deschis sau ușă, dar când ajunse la ea în cameră, s-a oprit. Era așa de ciudat totul din înprejurime. Se putea zice ca ea nici nu este la ea acasă...Totul se facuse negru, Stelei nu îi era frică deoarece a petrecut acest moment de mai multe ori...Ea doar a stat calmă si a așteptat sa se termine totul... Ca de obicei momentul s-a dus dupa 5 minute. Nimic rău nu se întâplase, ea doar a stat, fară să se miște. Ultima dată când s-a mișcat a început să o doară capul forte tare până ce s-a terminat momentul.

     Cineva o tot facea sa vadă "momentele", o dată pe lună. Și ea are deja o suspiciune... Bunica ei știe de tot ce se intâmplă si mereu era lângă Stela când se întâmplau, dar acum nu este... 

     Stela se duse în bucătărie sa bea un pahar cu apa ca să se linișteasca putin. A ajutato, așa că și-a deschis televizorul. Erau doar știri... Stela voia să se ducă înapoi în camera ei pâna ce o știre i-a atras atenția. 

     Știrea era despre o fată pe nume "Emma", ea era drept disparută... Tocmai în acel moment ea ea încremenit, Emma era prietena ei din copilărie... La știri se spunea că "Emma a fugit de acasă după un argument cu parinții ei, a fost dat drept disparuta acum 48 ore." 

   Ea nu se mai putea mișca... 

 -Astazi este o zi foarte ghinionistă pentru mine... spuse Stela.

    Peste câteva momente s-a auzit un claxon în fața ușii, era bunica Stelei, o chema sa iasă afara să o ajute cu cumpărăturile. Erau multe cumpăraturi, și nu putea să le care singură.

    Stela i-a povestit totul de ce sa întâmplat cu "momentul" și despre Emma, a povestit de parcă nu s-a întâmplat nimic grav... Bunica ei a început sa devină speriata ca Stela nu simțea nimic si că a fost atât de calmă. Bunica Stelei se uita fix în ochii ei sa vadă daca vede o emoție... Dar vedea doar un gol de ochi albaștrii ca marea, și cu pupila neagra care se putea zice ca este ca o gaură în mare. Semnul de pe obraz devenea din ce în ce mai mare, și mai negru. Nasul ei devenea din ce în ce mai roșu, și gura ei devenea mai serioasa.