In love with a criminal?//sope

chapter 4

-Ah Pufi. De ai știi cât de secsos poate fi acel Hoseok. Oare chiar este legal să fi așa frumos? *vorbi Yoongi cu motanelul său ce se holba la el, cu ochii între deschiși*
-Oare cum aș putea să aflu mai multe despre el? Orientarea lui, dacă are relație, cu ce se ocupă, să am numărul lui de telefon. Îgh Pufi, am înnebunit, așa-i? Nu mă pot îndrăgosti de el, nici nu-l cunosc cum trebuie. Ce prost sunt.

Motanelul  adormise, Yoongi vorbind de unul singur.
Ofta și se ridică pentru a merge să facă un duș, numai făcuse de 2 zile.
Yoongi era genul de persoana foarte igienică, deci 2 zile fără duș pentru el e ca și 2 luni.

****

-Ia spune Jung, ți-ai găsit pe cineva? *îl tachina prietenul lui, Minho, dând încă un shot pe gât*

-Nah, nu le am eu cu sentimentele și astea.

-Cum spui tu, nebunule.

Și cât de tare se înșela Hoseok. Nici el și niciun vreun cunoscut de al lui n-ar crede că s-ar putea îndrăgosti de un mic băiat cu părul alb. Păi se pare că toată lumea se înșela, până și el.
Dar era prea orb să-și dea seama de lucrul ăsta.

*****

Yoongi se îmbrăcă cu pijamalele lui, apoi mergând spre bucătărie vrând să bea ceva, Pufi fiind pe urmele lui, în speranța că va primi o gustare.

Un ciocanit se auzi în ușă, băiatul mergând să verifice cine e, motanelul fiind din nou pe urmele lui.

-V-am adus facturile*spuse bărbatul din  fața lui*

Cât timp Yoongi vorbea cu respectivul, Pufi se furișă afară din apartament, vrând să descopere lumea.
Yoongi își luă la revedere de la bărbat, mergând pe canapea.

-Pufi! *strigă Yoongi. Dar nimic. Motanul venea de obicei când îl striga, dar acum nimic. Îl căută prin tot apartamentul și nu era. *
-LA NAIBA A IEȘIT PE UȘĂ!
Strigă și fugi să se îmbrace cu ce apucă. Era și înserat, la dracu!

Hoseok mergea liniștit pe stradă, tocmai ce plecase de la club. Își văzu de drum, până auzi un plâns de pisică.
Acolo găsise micul motan a lui Yoongi, care era pierdut, uitându-se prin toate părțile, sperând că va da de stăpânul lui.

-Pufi? Ce faci aici? *șopti și luă motanul în brațe, care tremura destul de agresiv*

**

-Nu e nicăieri! L-am pierdut, la naiba! *țipă și se așeză pe bancă, începând să plângă puternic. Nu-și putea permite să-și piardă mica făptură*

-De ce ai fugit, hm? *îl întrebă pe motanul din brațele sale, care încă tremura*
-L-am pierdut! La dracu! -
Auzi o voce care părea ragusita, care venea din parc.

Voia să se ridice de pe bancă, să-l mai caute, nevrând să-și piardă speranța.
-Yoongi? *întrebă roscatul*

Acesta își ridică capul și aproape că voia să explodeze. Hoseok îl avea pe Pufi.

-Pufi! La naiba! Tremuri! De ce ai fugit?! *țipă Yoongi începând să plângă de bucurie, sărind la Hoseok în brațe*
-Mersi! Mersi! Mersi, Hoseok! *țipă și țipă, aproape luându-i respirația lui Hoseok*

-C-cu p-placere, doar c-ca n-nu pot r-respira

-Oh..scuze*se îndepărtă de el. Îi era frig,tremura,la fel ca ghemul de blană din brațele lui,dar era ușurat. Motanul lui era bine*

—————

Voi scrie part 2 în următorul capitol, că nu fac eo Luceafărul pe aci:) ❤

Btw eu plâng, pentru că și mie mi-a s-a întâmplat să-mi pierd pisica și mi-am amintit de acea întâmplare.

I miss her:(💔