Naithan pov*
Ma trezesc și o caut peste tot. Nu mai e. Nu este aici. Unde o fi? De ce m-a părăsit? Te rog sa nu fie real. Aud telefonul și răspund grăbit. Am fost chemat de urgență la spital. Doamne, sa fie de bine. După câteva ore ma întorc acasă trist. Încă nu am găsit-o. Oare unde o fi? Ma așez pe marginea patului din camera mea. Îmi așez coatele pe genunchi și capul în palme. Țin ochii închiși și nu pot înțelege de ce m-a părăsit. Îmi apar câteva lacrimi în colțul ochilor. Zăresc o hârtie împachetat frumos. O ridic și o desfac. Era ea, scrisul ei, parfumul ei. Încep sa citesc și plâng. Plâng din ce în ce mai tare. La sfârșitul biletului când vad numele ei scris pe bilet, ma arunc în genunchi și urlu cât pot de tare. Nu mă puteam opri din plâns. Durerea era prea mare. Au trecut câteva ore și nu-mi pot revenii din șoc. De ce? De ce ea? E numai vina mea! În tot acest timp nu-mi pot scoate din minte chipul ei care-mi apare peste tot și cuvintele ei:"Din iubire, pentru iubire, din cauza iubirii. Te iubesc prea mult ca să te las. Iubirea îți dă viață".
Ma trezesc transpirat și gâfâind. Nu din nou. Nu pot să uit, nu pot s-o uit. Te implor, May, nu ma îndepărta de tine. Nu mă lăsa să te pierd. Te rog. Nu o face. Ies din camera imediat după ce îmi fac un dus și ma îmbrac cu haine noi. Ma duc în bucătărie și pregătesc niște omletă. Iau tot ce-mi trebuie și încep sa bat ouăle. Le pun în tigaie și aștept. După ce sunt gata, iau și becon-ul și-l așez în tigaia plina de ulei încins. A țintesc un punct fix din fata mea și ma gândesc la visul meu. De ce mi se întâmplă asta? De de din nou? Îmi apare în minte o piatra funerară cu numele "Lucy Bellar 1995-2017". Sunt scos din transă de o durere cumplită. Îmi îndrept privirea spre mana și văd uleiul în cins, întins pe mana mea, iar tigaia pe undeva pe jos. Îmi pun gheață și încerc sa nu urlu de durere. I-au trusa de primul ajutor și scotocesc după un bandaj.
May pov*
Sunt trezită de un zgomot puternic venit de pe hol. Ies din cameră și întru un bucătărie. Vad tigaia și uleiul întins pe jos. Oare ce s-o fi întâmplat? Îmi întorc privirea în partea opusa și îl vad pe Nathan cum se chinuie să facă ceva. Mă apropii și-i văd mâna roșie și unflată. Ma așez pe canapea în fata lui și-i i-au bandajul din mână. Il infasor pe toată rana și ii pun punga cu gheață peste. Îmi ridic privirea și pot vedea surprinderea din ochii lui. Se uita la mine, atât de profund încât ai zice că se uită la prima lui iubire. Cu o pasiune și o stralucire în ochi,pe care nu o mai văzusem până acum, dar ce e asta? El plânge? Parcă erai dură. Văd ce dură ești... Ești așa de rece, încât îi vine să plângă. Conștiință proastă. Deschide gura și încearcă sa scoată "Mul...", dar în timpul ăsta mă ridic de pe canapea. Bănuiesc că îmi mulțumea. Mă duc și șterg uleiul căzut și continui de preparat micul dejun. În tot acest timp îi pot simții privirea în ceafă. Nu și-a dezlipit nici o secundă ochii de la mine. Pun farfuriile pe masă și tot ce trebuie. Ne așezăm față în față, dar în tot acest timp nu mi-am ridicat privirea din farfurie. Terminăm și încep sa spăl vasele. Se apropie de mine și îmi spune:
- Te rog, lasă-mă pe mine să le spăl. spune cu o voce caldă.
Dau afirmativ din cap fără să mă uit la el și îl las sa le spele. Vreau să ies din bucătărie, dar sunt întreruptă. Sunt lipită de perete, cu mâinile de o parte și de alta a capului.
- Te rog, nu te comporta așa! May, te rog, nu mă ignora. Nu fi rece și distantă cu mine. spune cald și cu o durere în glas. Nu îi răspund, încercând să-i feresc privirea. Însă îmi ia bărbia și mă forțează sa ma uit la el. Se vede durerea din ochii lui, dar de ce? Așa de rău îl doare să fie ignorat? Îmi da drumul mâinii și bărbiei și se așează în genunchi. Îmi cuprinde bazinul într-o îmbrățișare și își lipește capul de abdomenul meu. Plângea în hohote. Mi se rupea inima, dar nu înțelegeam ce îl durea așa de tare. Îl mângâi pe cap și încerc să-l liniștesc. După câteva minute, se ridică și mă prinde de încheietura mâinii. Mă trage până pe canapea și îmi ține mâinile mele în ale lui.
- May, îmi pare rău! Îmi pare rău că te-am răpit și ți-am stricat viața. Îmi pare rău că m-am comportat așa. Îmi pare rău pentru tot. Nu am vrut să țip la tine, dar nu-mi pot reamintii. Nu pot! E prea dureros. Încă ma doare. Dar dacă vrei să știi de ce ești aici și te ce te-am ales, nu-ți pot ascunde până la nesfârșit. Începe să-mi povestească și mi se rupea sufletul. Plângea din ce în ce mai tare la fiecare cuvânt spus.
Martie 2016*
Sunt pe stradă cu Lucy și ne îndreptăm spre standul cu cea mai bună înghețată din oraș. Îi cer vânzătorului o înghețată cu ciocolată pentru mine, iar pentru ea, una cu mentă. După ce plătesc, Lucy se bucura din plin de înghețată. Mai mergem aproximativ 5 minute, până ajungem pe poteca principală a parcului de lângă lac. Mă simțeam puțin amețit și greu. Ochii mi se îngreunează și nu mai pot vedea decât negrul intens, ce-mi dădea o senzație de moarte. Picioarele mă lasă la greu și mă prăbușesc pe asfalt, sub privirile oamenilor și a lui Lucy. Puteam auzii vocea ei dulce ce mă striga în continuu. Țipa după ajutor și îmi spunea "Rezistă, scumpule!". Sunt ultimele cuvinte auzite înainte să mor.
Hei, dragilor! Sper să vă placă. Nu uitați să-mi spuneți părerea voastră. Spor la citit!😘
