Elf printre oameni

Capitolul 7

      Era deja la câțiva pași în față când elful se hotărî să o urmeze. Se opriră la marginea drumului, în fața locului unde pe piatră, exact în fața lor erau trasate dungi albe orizontale, cu spații între ele. Privi în jur, mai erau câțiva oameni care așteptau aproape de ei. Toți se uitau în față, dar nu păreau să se concentreze în mod special. Se uită spre Naomi, iar ea îi întoarse privirea.

      - Ce?

      - Cum se întâmplă? Ce faceți?

      - La ce te referi?

      - Cum opriți... butucii pe roți?

      - Butuci pe roți? râse Naomi. Vrei să spui mașinile. Vezi stâlpul acela din față? Cu un beculeț roșu aprins. Când se face verde, mașinile se vor opri și putem trece. Bine, nu se opresc mereu, deci nu vom trece chiar orbește, dar șansele să mori trecând pe verde sunt ușor mai slabe decât să mori trecând pe roșu.

      „Deci stâlpii sunt fermecați" realiză Aesylas. „Poate că i-am supraapreciat, orice elf care și-a terminat studiile poate pune o vrajă semipermanentă pe un obiect, mai ales ceva atât de simplu cum e să lumineze în două culori."

      Când semaforul se făcu verde, trecură pe partea cealaltă, unde cotiră la dreapta și mai merseră câțiva pași până ajunseră în apropierea unui fel de tarabă mai mare, înauntrul căreia puteai vedea doar printr-un geam deschis la două capete. Elful rămase la câțiva pași distanță când Naomi se apropie să vorbească cu negustorul. O urmări spunându-i ceva, apoi dându-i niște fâșii colorate, lucioase și apoi trecând la celălalt capăt. Așteptă câteva minute, începu să se întrebe dacă ar fi trebuit să plece, dar când se uita în jur ca să aleagă direcția în care să o apuce, Naomi se întoarse cu două conuri de hârtie în brațe, pline cu vârf cu niște fâșii lungi și subțiri, acoperite parțial cu un sos rozaliu într-unul dintre conuri și galben aprins în celălalt.

      - Am luat unul cu brânză și unul algerian... sau andalouse, nu mai știu de care am cerut că nu eram sigură între astea două, dar oricum nu sunt foarte diferite, trebuie să fie puțin picant, dar nu foarte tare, mai mult cât să aibă altă aromă decât maioneza, dar cam tot ce nu e ketchup, muștar sau brânză e maioneză cu alte arome. Oricum, pe care îl vrei, cu branză sau celălalt?

      - Cu brânză, răspunse Aesylas după ce se gândi puțin. Dar ce sunt... astea?

      - Cartofi prăjiți. Știu că nu e tocmai un fel de mâncare preferat pentru niște simțuri așa fine ca ale tale, spuse Naomi încercând să-și umple tonul imitând un rege din desene animate.

       Știa ce erau cartofii, îi cultivau rar, dar mai mâncase cartofi la viața lui, ceea ce încă îl făcea să aibă dubii în privința conului pe care i-l oferea fata era acel procedeu numit prăjire. Când Naomi îi întinse conul, îl acceptă mulțumind, dar așteptă până ce o văzu pe ea luând un cartof din porția ei cu ajutorul unei așchii lungi și solide înainte să îi urmeze exemplul. Împunse și el un cartof cu sos și îl încercă. Avea un gust puternic, diferit de ceea ce mai încercase până atunci.

      - Sosul nu are gust de brânză, spuse el uimit.

      - Cum să nu? Are exact gust de pufuleți cu brânză. Nu îți place? Putem să facem schimb.

      Naomi îi întinse porția ei de cartofi și Aesylas încercă un cartof cu sos. Sosul era evident diferit, dar niciunul nu i se părea mai bun decât celălalt în vreun fel, erau doar diferite. După câteva guri realiză că îi plac mai mult simpli, erau crocanți și sărați, consistenți și totuși oarecum ușori, simțea că i-ar fi putut ronțăi toată ziua.

      - Te-am demascat, spuse Naomi zâmbind glumeață, îți intri bine în personaj, dar unei porții de cartofi prăjiți nu-i rezistă nimeni.

      - Nu știu la ce te referi.

       - Ar trebui să-ți vezi zâmbetul.

       Deschise gura să mai spună ceva, dar chiar în acel moment, se auzi un fel de melodie de undeva dintre ei. Naomi scoase dintr-un buzunar un obiect ca un fel de piatră dreptunghiulară, luminată pe o suprafață cu niște simboluri. Aesylas o privi cum duce obiectul la ureche și începe să vorbească. „Alt obiect magic", gândi el și își îndreptă din nou atenția spre conul din fața lui.

       Când Naomi termină de folosit obiectul, elful ronțăia ultimul cartof. În următoarea cel puțin jumătate de oră petrecută pe drum, fata încercă să facă conversație întrebându-l despre cărți citite, filme și seriale. Despre ultimele două lămuriră destul de repede că nu știa ce sunt, dar spre surprinderea lui, ea enunțase o mulțime de titluri despre care ea susținea că aparțin unor cărți foarte cunoscute, dar despre care el nu auzise niciodată. Concluzionase că probabil literatura din acel teritoriu este în mare parte diferită de a lor, deoarece nici cărțile enumerate de el nu îi erau cunoscute fetei, nici măcar unele dintre poveștile de copii pe care toți elfii le știau de când nici nu erau capabili să ajute un fir de iarbă să crească.